Călătorind cu ajutorul cărților

Când merg în călătorii, caut să-mi cumpăr cărți scrise de autori locali. Îmi place să descopăr citindu-le cărțile lucrurile pe care le au în comun cu societatea sau preocupările românești, dar și cu literatura română. Iar o deosebită plăcere îmi redă descoperirea diferențelor. 

Din păcate, sunt doar câțiva actori principali pe piață, iar restul de abia ajung sau nu ajung deloc în lumina reflectoarelor și e păcat. Iar acest lucru se vede nu doar în literatura care ajunge la noi, dar și în filme, teatru, muzică și alte arte. Știu că există diverse programe culturale menite să aducă în vizor și alte culturi mai puțin promovate și totuși tot cele care sunt la modă primează.

Pe lângă descoperirile de mai sus, un alt lucru minunat se întâmplă – pot călători oricând în țările respective, chiar dacă doar cu gândul.

Săptămâna aceasta am călătorit în Croația și Italia, precum puteți vedea mai jos.

Dacă și cu parcă

Bunăvoința în comunicare

Am trăit tot felul de emoții în ultimele două săptămâni. Iar asta este un lucru bun, nu știu de ce tindem să ne ascundem emoțiile de parcă ar trebui să ne rușinăm că le avem sau că ar fi percepute drept un semn de slăbiciune.

Doi dintre membrii echipei mele au plecat din companie, și deși am lucrat de la distanță (în țări diferite, chiar), am reușit să avem un bun spirit de echipă, să ne respectăm și să ne susținem reciproc, dar și să ne ajutăm cu vreo glumă când am avut nevoie. Acesta este, pe scurt, un mediu de lucru sănătos.

În ultima zi a celui de-al doilea membru de echipă, am făcut un top al celor mai folosite emoticoane în chaturile noastre, dar și cuvintele pe care le-am folosit cel mai mult în ultimii doi ano. Una dintre colegele mele a folosit câteva dintre ele pentru a face acest colaj și a inclus “soare” deoarece când lucrezi împreună trebuie să găsești metode ingenioase de a comunica. În special când limba de lucru nu este limba-mamă.

Astăzi, suntem cu toții comunicatori. Sutem forțați să fim așa (de tehnologie, societate etc.). De aceea trebuie să arătam bunăvoință și înțelegere când comunicăm. Și nu să presupunem că celălalt ne citește gândurile. Vă sfătuiesc să mai faceți un pas în plus pentru a crea comunicarea. Faceți uz de bunătate pentru că va avea succes de fiecare dată. Citându-l pe proaspătul meu fost coleg, bunătatea este o alegere. Alegeți bunătatea când comunicați pentru că va ajuta la construirea unui mediu de lucru sănătos care va influența în mod pozitiv membrii echipei, starea voastră mentală și chiar viața voastră.

Să râdem!

Dacă râsul vindecă tot, presupun că dacă citești regulat bancuri nici măcar nu te îmbolnăvești.

Mă delectez în ultima vreme cu bancuri din această carte.

Și m-am amuzat tare la bancul de mai jos, mai ales că mi-a amintit de replica unui fost coleg când a auzit că plec la o altă companie – ăia știu câtă apă bei tu?

Când...

Adevărul

De câteva săptămâni sunt în expectativă. Așteptarea a luat final, ceea ce e bine, dar în același timp nu prea deoarece iluziile mi-au fost zădărnicite.

Astă-vară, domnița de mai jos a ajuns la noi în casă. Pentru cei care nu știu, nu-mi plac florile în casă și, da, nici nu știu sau vreau să-mi dau interesul să le îngrijesc. Dar m-a vrăjit cu albastrul ei și am cedat, am adus-o acasă.

După ce i-au căzut petalele, am tot așteptat să văd cum înflorește din nou, nedând deloc crezare celor care mi-au spus că nu va mai fi albastră.

Și iată că nu e albastră, e albă. Am aflat de abia acum că floarea fusese injectată cu cerneală și de aici minunăția de culoare.

(da, da, am ghirlande cu căpșuni în balcon)

Dar nu-i bai. Până la urmă trebuie să-mi recunosc o victorie, și nu e una de colea – o floare mi-a supraviețuit. Nu-i puțin lucru, vă zic!

 

P.S. Aista nu-i vreo încurajare să mi se dăruiască flori în glastră!

Puterea muzicii

Am petrecut un weekend fără voce (da, e trist că n-am putut chiui așa cum îmi place ori de câte ori mergem pe la ai mei și speriem vecinii), dar muzica mi-a ținut locul. 

Și ține și mai departe, căci mi-a zis cineva că în timp asociezi melodiile cu momentele pe care le-ai trăit. Ascult, trăiesc și dansez. Ceea ce vă urez și vouă. Iar dacă tălpile vă dor de la sărit pe melodia asta, faceți exact ce trebuie.

Totul veșnic

Am ascultat prima dată CD-ul O întâmplare a ființei pe când elevi alergau în jurul meu și-mi spuneau să-l opresc că e prea trist.

Așa că am început să le cânt despre fericire și strada Speranței la parter. Copiii s-au amuzat, au învățat cântecul și l-au cântat și acasă, iar părinții s-au amuzat și ei.

Dar CD-ul l-am luat acasă și l-am ascultat. Și mi-a plăcut foarte mult. Împletirea cântecului cu poezia este absolut minunată. Luați și ascultați cele de mai jos și lăsați-vă purtați de vocile extaordinare ale Leopoldinei Bălănuță și Narcisei Suciu – vă previn, are să tremure carnea pe voi.

Leopoldina Bălănuță - din păcate, niciunul din poemele recitate în album nu se găsesc pe internet. Unul din preferatele mele este Poemul femeii care iubea primăvara de Magda Isanos. Mai jos o regăsiți pe Leopoldina Bălănuță recitând Liniște de Lucian Blaga.

Narcisa Suciu – Ai fi putut să fii

Nu ești singur

Pentru cei care se simt blocați, stresați, neajutorați, ignorați, la capătul puterii sau al răbdării - nu ești singur!

Idei

N-am lucrat la urgențe, dar am învățat din niște experiențe nebune importanța planului și a clarificării priorităților. 

Mediul de lucru sănătos poate părea o utopie, dar cred sincer că nu e așa. Totul începe de la tine și de la faptul că tu poți seta felul în care alegi să duci sarcinile la capăt, real sau într-un fel nebunesc.

Și despre asta este vorba în videoul de mai jos.

Soluție

Sunteți în căutare de soluții la problemele voastre? Gata, am găsit răspuns. Universal, chiar. 

Oprește-te!/ Termină/ Gata!

Și le jonglați per zi, per moment. Soră-mea știe ea bine ce știe. Tot de la ea am vorba aia cu 'nu mor caii când vor câinii'. Și se pare că sunt atât de mulți câini...

Cărți pe care le-am citit în 2023 și le recomand cu drag

Dintre cărțile citite în 2023, cele de mai jos m-au încântat și le puteți lua în considerare dacă sunteți în căutare de ‘ceva bun de citit’.

 

O moarte dulce - Simone de Beauvoir

Stela – Simona Goșu

Femeia invizibilă și alte povești – Slavenka Drakulic

Origine - Saša Stanišić 

Gene dominante – Ștefania Mihalache

Cine-i păzește pe paznici? – Dorel Vișan

Bătăliile din deșert – Jose Emilio Pacheco

Daniel Stein, traducător – Lyudmila Ulitskaya

Strălucitor – Viorel Ilișoi

Dezrădăcinare – Sașa Zare

Call me Esteban - Kalamujić, Lejla

Crimele lui Alice – Guillermo Martinez

Inteligența emoțională în leadership – Daniel Goleman

Ochii galbeni ai crocodililor – Katherine Pancol

Locuință – Jhumpa Lahiri

Legată cu funia de pământ – Lorina Bălteanu

Apă proaspătă pentru flori – Valerie Perrin

Una din noi e de prisos - Sidonia Drăgușanu

Libertate – Virginia Woolf

Depășindu-l pe D-zeu – Richard Dawkins

Nevoia de amintiri – Gheorghe Filip

N-am fost niciodată al vostru – Horațiu Lașcu

Călătorind spre Babadag – Andrzej Stasiuk

Eroii mei – Viorel Ilișoi 

The Dedauls Book of Slovak Literature – Peter Karpinsky

Umanii – Matt Haig

Atunci când am fost fericiți – Jiyoung Gong

Iernile sufletului – Katherine May

Vorbe la purtător în izmene pe călător – Ohara Donovetsky

Cățeaua – Pilar Quintana

Măștile exilului – Constantin Arcu

Motiv criminal – Ann Girdharry

Ecouri în memoria timpului – Claude Spaak

Despre creierul femeii și alți demoni – Sofia Nădejde

Multă forță și un gram de gingășie – Andrei Dosa

Umbra pierdută – Carmen Firan

Analiza minții – Bertrand Russell

Groapa marianelor – Jasmin Schreiber 

Nedoctoricit – Adam Kay

Dumnezeu e la un bloc distanță – Ciprian Măceșaru

Pierdut pe planeta China – J. Marteen Troost

Ura – Anne Holt

Zen în arta scrisului – Ray Bradbury

Hibiscus mov – Chimamanda Adichie

Fizica tristeții – Gheorghi Gospodinov 

Viața sexuală a canibalilor - J. Marteen Troost

Împărăteasa – Liliana Nechita

Noaptea oracolului – Paul Auster

Floriografie – Jessica Roux 

Verii – Karen McManus

Toate culorile mele – David Quantick

Doamna cu ochelari negri – Sidonia Drăgușanu

Mediu de lucru sănătos

Am tot scris despre eficiență (aici și aici) pentru că mi s-a părut important să trasez modalitățile în care un angajat își poate îndeplini sarcinile, obținând nu numai livrabilul dorit, dar și acumulând cât mai puțină frustrare profesională pe parcursul îndeplinirii sarcinilor.

Ei bine, toate aceste recomandări ale mele se adună sub o singur umbrelă – mediul de lucru sănătos.

 

Ce este un mediu de lucru sănătos?

Un mediu de lucru sănătos înseamnă, în primul rând, un mediu în care ești respectat și respecți, la rândul tău. Poate suna bătrânește, dar cred că fără respect nu se poate construi nimic. Absolut nimic. Căci de acolo pornește înțelegerea, empatia și dorința de a ajuta colegii/ managerii să ducă la bun sfârșit un proiect.

Elementele unui mediu de lucru sănătos

În viziunea mea, acestea sunt cele mai importante elemente ale unui mediu de lucru sănătos:

1.  Claritatea sarcinilor

Când știi exact cine și ce face, nu mai e loc de interpretări. Și, dacă îmi permiteți, nici de dat sarcina de la unul la altul.

 2. Fluxul de informații

Lipsa de comunicare. Toată lumea indică lipsa de comunicare drept motiv principal pentru nelivrarea proiectelor sau pentru neînțelegerile din cadrul companiei/ echipei. Așadar, fluxul de informații de la executant la manager și invers poate îmbunătăți considerabil situația.

 3. Proceduri clar stabilite

Fie că ești nou sau mai vechi într-o companie, trebuie să îndeplinești sarcinile conform unor proceduri. Dacă ele nu sunt documentate undeva unde toată lumea poate să aibă acces se creează haosul. Eu recomand și documentarea procedurilor interne de livrare a sarcinilor în cadrul departamentului. Suntem oameni și greșim sau uităm, iar tocmai de aceea un document pe care să-l poți consulta ori de câte ori ai dubii e mană cerească. În echipa mea, eu am creat un manual de comunicare (Communication Handbook) unde documentăm constant orice schimbare la procedurile deja agreate sau procedurile pentru sarcinile nou-apărute.

4. Fluxul de feedback

Orice relație de lucru implică minimum doi oameni – manager și executant. Ca orice relație normală, ambele părți contribuie cu recomandări sau sesizează lucrurile care nu merg pentru a face relația să curgă pe termen lung. Așa este și cu relațiile profesionale, dacă feedbackul nu curge din ambele sensuri, nu știm ce și cum trebuie să îmbunătățim. Știu că este greu ca un executant să-i dea feedback unui manager, dar dacă managerul dorește o eficientizare a tuturor proceselor, ar trebui să încurajeze asta. Nimeni nu vrea un lingău pe lângă el, ci o relație constructivă.

 5. Responsabilitate și încredere

Cred că nu se poate responsabilitate fără încredere și invers. Când un angajat promite să livreze o sarcină, iar din varii motive care țin de el/ ea, sarcina nu mai este livrată, angajatul are mai multe posibilități de a administra situația (să anunțe din timp întârzierea pentru a găsi o soluție de comun acord, să folosească alte resurse, să devanseze alte etape mai puțin importante și să ajungă la termen etc.) – iar asta înseamnă responsabilitate. Când cineva își asumă responsabilitatea, arată că este de încredere, că este în căutare de soluții, iar asta ar trebui să fie suficient pe termen lung pentru manager (care are astfel motive să nu recurgă la micromanagement).

 6. Flexibilitate

Nu mă refer aici doar la posibilitatea de a lucra de acasă sau hybrid. Deși angajatorii au descoperit în ultimii ani că au mai mult de câștigat dacă se arată mai puțin rigizi cu privire la acest aspect. Mă refer la flexbilitatea în găsirea de soluții, în abordarea cu privire la îndeplinirea sarcinilor și găsirea de compromisuri pentru ca părțile să livreze.

 7. Mediul sigur

La început de carieră, am crezut că rolul meu era doar să execut, să nu pun întrebări pentru că aș fi deranjat managerul. Dar odată cu rateurile survenite în urma faptului că nu am clarificat niște aspecte, am înțeles că este mai bine să plictisesc/ enervez managerul cu întrebări decât să livrez o prostie care ne poate cauza și mai mult apoi amândurora, dar și companiei. Mediul sigur este acela în care nu ți-e teamă să adresezi întrebări (pentru că știi că managerul înțelege prin asta că îl respecți și dorești să îndeplinești cât mai bine sarcinile alocate) sau să deschizi discuții cu privire la niște aspecte pe care le-ai dori schimbate din cauza faptului că și-au dovedit ineficiența.

8. Mentalitatea de creștere

Învățăm zi de zi. Chiar și cei care nu se duc la traininguri, căci așa este societatea în care ne găsim și dezvoltările tehnice, și nu numai, au o mai mare amploare. Însă pe lângă toate acestea, trebuie să ne ținem la curent cu ce apare nou în domeniul în care activăm, dar și să îmbunătățim alte cunoștințe adiacente. Când învățăm ceva nou, creierul nostru secretă dopamină (hormonul fericirii), iar asta ne face mai optimiști, mai încrezători în noi și în viitor.

Precum am auzit de curând într-un video care prezenta motivele pentru care angajații mai tineri pleacă ușor mai repede decât cei mai în vârstă, iar esența de la final era – țineți minte, dacă nu învață, pleacă!

 

Cred cu tărie că omul, în esența lui, este mereu în căutare de îmbunătățiri (de aici și atât de multe descoperiri tehnice, și nu numai). Cele de mai sus reprezintă concluzii adunate pe parcursul experienței mele profesionale, coroborate cu idei, concluzii, întrebări de la oameni care simt și ei nevoia de schimbare și perpetuarea unui mediu de lucru sănătos. Doar împreună putem deveni suficient de puternici încât schimbarea să prindă trup.

Dacă ai citit până aici, îți mulțumesc. Și aș dori să-ți ofer cadou câteva întrebări. Te invit să le răspunzi mai jos sau să te gândești la ele. Oricum ar fi, vorbește cu prietenii, familia, colegii tăi despre ce înseamnă pentru voi un mediu de lucru sănătos. Iar ei pot vorbi, la rândul lor, cu alții. Și uite așa aducem schimbarea, căci nu e suficient doar să vorbim, trebuie să și acționăm.

Adăugire

Zilele trecute am vorbit cu o doamnă care a lucrat pentru o agenție cu care colaboram pe vremea când activam la un alt angajator și care ne lucrau vizualuri. Șeful ne dădea o singură indicație – trebuie să fie wow! Aparent, ai fii tentat să crezi că e mult spirit de creativitate în această indicație. Eu însă nu cred că o interjecție poate să clarifice prea mult ce vrea cineva. Și pentru că șeful nu știa ce voia, agenția era nevoită să tot refacă vizualurile. Asta până-ntr-o zi când cei de la agenție au realizat cât de multe resurse erau folosite inutil și cât timp se pierdea cu refacerile. Așa că au revenit cu o clauză nouă la contract, primele două refaceri intrau în costul vizualului, iar începând cu cea de-a treia modificare, angajatorul trebuia să plătească.

Mi-am amintit de acest aspect pentru că, din păcate, un angajat nu se poate proteja ca un colaborator extern de refacerea refacerii. Sau, cum am învățat eu de la o prietenă dragă, nu se poate proteja de cooperativa munca în zadar. Șefii au, în general, atitudinea ‘te pun să refaci de toți banii’ căci ești captiv, lucrezi în echipa mea și vei reface de câte ori vreau eu, fără a se deranja uneori să dea vreo explicație. Și mă întorc inevitabil la ideea unui mediu de lucru sănătos și la faptul că un manager trebuie să înțeleagă și să aibă grijă ca nivelurile de frustrare ale angajatului să nu atingă cote extraordinare. Când muncești degeaba și totul se duce într-un fel de gaură neagră, ca angajat nu ești doar frustrat ci pierzi și sensul pe care munca ta ți-l poate da. E foarte important ca un angajat să nu se simtă așa. 

 

Tu ce elemente ai adăuga la lista mea de sus?   

Ce ai adăuga la mediul tău de lucru (din lista de mai sus și nu numai) că să fie unul (mai) sănătos?

Cine/ ce împiedică mediul în care activezi să fie (mai) sănătos?