Astăzi, vorbim despre comunicare. Cu singura adăugire că
astăzi este și mâine, dar și poimâine și viitorul ce va să vină. De câțiva ani
încoace, omenirea a realizat importanța comunicării (departe de mine gândul cum
că străbunii noștri nu au înțeles și ei acest aspect pe când pictau interiorul
peșterilor). Ba mai mult, omenirea a înțeles că există un modus operandi acceptat și că ar fi bine să reușească să își
calibreze abilitățile la acesta.
Pare-mi-se că în jurul meu se pune accentul pe cum
trebuie să fie comunicarea. Ceea ce este chiar un deziderat onorabil. Cum este,
de pildă, și interesul crescut al oamenilor manifestat față de asimilarea
informațiilor relevante. Mă bucură nespus să văd cum oamenii depun eforturi să
comunice mai bine și să încerce noi metode de a-și face mesajul răspândit mai
pre înțelesul celor din jur. Dispunem, de când internetul face parte din
tabietul începutului fiecărei zile, de accesul la informații despre comunicare.
Articole, videouri, postări, lecții on-line, traininguri de toate felurile ne
invadează din micile sau marile ecrane să ne învețe trucuri noi, trucuri la
modă, trucuri mai vechi, uitate și redescoperite sau readaptate societății în
care ne găsim.
Accentul este mereu pus pe soluție. Dacă faci x, atunci
y. Sună deosebit de tentant și pentru că ne găsim în indisponibilitate de timp.
Totuși, lucrurile în comunicare stau ușor diferit decât paradigma ‘am
dat un puf, iar pata de grăsime a dispărut’. Nu există o singură soluție care să se aplice tuturor cazurilor
deoarece avem nevoi diferite de comunicare. Așadar, pentru a vă asigura că
nevoile dumneavoastră de comunicare sunt îndeplinite, veți lua în calcul mai
mult de o necunoscută. Sau, cum îmi place mie să spun, veți avea grijă să
transformați necunoscutele în oarecum cunoscute.
Fie că ne dorim sau nu, adaptarea vine uneori aproape
fără efortul nostru. Suntem obligați, cu atât de multă informație în jur, dacă
nu să aplicăm, măcar să ne punem la curent cu ce mai este nou. Și cum interesul
crește cu privire la domeniul comunicării, ne găsim nevoiți să ne aliniem. Unii
sunt dornici să asimileze și să pună în practică teoriile descoperite, alții
sunt dornici să asimileze pentru a se feri de aceleași teorii. Totul depinde de
cum privești lucrurile și de ce parte a comunicării consideri că te găsești.
Însă și unii și alții se vor găsi la un moment dat într-un punct comun – acela
de a explica elocvent o idee. Și astfel momentul creativ în comunicare se
instalează.
N-aș vrea să descriu pe larg tehnici de comunicare. Sau,
cel puțin, nu o voi face acum. Însă un lucru mi se pare important de menționat.
Cel mai important lucru când vine vorba despre comunicare nu rezidă în tehnici,
fie ele încercate sau nu sau zece la număr (căci se știe că numărul zece
întruchipează perfecțiunea și rasa umană tinde spre ea încă din vremuri mai
puțin luminoase).
Dacă vrem să ne asigurăm că ne găsim într-o comunicare
fluidă cu cei din jurul nostru, trebuie mai întâi de toate să ne deschidem
urechile. Un proverb arab subliniază foarte frumos acest aspect: ne-au fost date două urechi și o singură gură pentru a
putea asculta mai mult și vorbi mai puțin.
Să fim dispuși să ascultăm, să nu încercăm să ghicim ce
ar vrea să zică persoana din fața noastră și nici să presupunem că o cunoaștem
atât de bine încât putem prevede din timp ce nevoi de comunicare are. De aici
izvorăște adevărata comunicare. Dacă doriți, este și un fel de renunțare la
prejudecăți cu privire la ceilalți.
Vă doresc ascultare senină pentru o comunicare lină!
