This Town

 

Micile plăceri ale morții – Goran Mrakić

Am petrecut un timp frumos citind această carte. M-am întors în timp, rememorând întâmplări similare trăite sau povestite de alții, dar cel mai mult mi-au plăcut micile comparații sau concluzii ale autorului pe seama celor povestite în carte.

Umorul, fie negru sau nu, e prezent în paginile acestea și joacă un rol important, de călăuză pentru cei ce vor să facă eforturi să înțeleagă trecutul și substraturile concluziilor prea ușor aruncate de unii în stânga și-n dreapta (începând cu „era mai bine pe atunci...”).

 

Și câteva fragmente:

“…

Întotdeauna vei fi mult mai util acestei lumi dacă vei face pită, brânză și mămăligă decât dacă vei arunca obuze peste casele oamenilor.

….

Știm că vremurile astea vor trece. Știm că într-o zi ne vom veseli, vom chiui, ne vom îmbăta de bucurie. Știm că le vom arde pozele, că le vom arăta obrazul, că vom scuipa în urma lor și că ne-om vedea în continuare de treabă. De proști ce suntem, credem într-o lume mai bună. Dar la fel de bine simțim … că și copiii, nepoții și strănepoții noștri, dacă îi vo mavea vreodată, vor lua, la rândul lor, viața la pasul piticului, pe când alții îi vor privi râzând de la niște ferestre de sus.

 ...

“

La marginea unui codru nesfârșit – Leo Vardiashvili

Există cărți care te scot din banalul cotidianului și-ți arătă de ce literatura e poate cea mai importantă dovadă că trăim într-o lume fantastică.

Aflat pe urmele fratelui și tatălui său, Saba ne poartă prin cotele îngrozitoare ale micimii umane și ororile războiului. Dar tot așa, ne este dat să vedem că oamenii sunt blânzi, altruiști, fideli și iubitori.

Această carte este o capodoperă și cred în fiecare cuvânt mângâietor din ea!

 

„…

- De ce scrie peste tot în engleză?

- Ne dăm americani, frate.

- De ce?

Nodar ridică din umeri.

- Tot ce știu e că dacă-ți înfigi pene în fund nu înseamnă că ești găină.

 

...

Basmele trebuie citite până la sfârșit.

... ”

Vlad Mușatescu

Azi, dragul meu Vlad ar fi împlinit 104. 

Dragostea mea pentru cărțile lui și speranța că și alții ar dori să-l citească continuă.

Mulțumesc, Maestre! 

Muzică

 

Di chi sono nuestro giorni?

 

Anotimpuri

Nu te mai mira de evidențe. Bucură-te și atât!

Când mă fac mare

Citeam primele pagini din „Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr și mi-am amintit de ce am scris „Laura Rise - Deținută”.

Odată cu publicarea celei mai recente cărți, m-am găsit în tot felul de discuții care mi-au stârnit interesul sau încurajat să mă gândesc și mai mult la ce înseamnă să fii scriitor azi.

Scriitori la început de drum m-au contacta să mă întrebe dacă am vreo indicație prețioasă care să îi aducă mai aproape de publicare.

Cu șapte cărți deja publicate (opt dacă iau în considerare ediția bilingvă a cărții „Aventuri de excursionist”), m-ați putea trece la scriitor cu experiență. Însă eu nu mă văd așa. Sau cel puțin, încă nu. Mai am o grămadă de lucruri de învățat, iar când nu ești un nume mare (și nici măcar mijlociu) trebuie uneori să joci un rol ingrat al intrării pe fereastră atunci când ți se trântește ușa în nas.

Astăzi, un scriitor nu se ocupă doar cu scrisul (poate doar cei care sunt cunoscuți și trăiesc din scrierile lor, având deja o echipă care să le facă PR-ul, întreținerea de pagini pe social media, bloguri etc.). Așadar, acum un scriitor trebuie să facă marketing, PR, copywriting și multe altele. Toate acestea îți ocupă foarte mult timp și te seacă de energie (aviz pentru introverți).

Când mă fac mare (scriitoare), mi-aș dori să am doar grija alegerii copertei și implementării feedbackului primit de la redactori. Să știu doar că trebuie să scriu și voi fi publicată, indiferent ce, fără să aloc timp convingerii editurilor că lucrările mele merită publicate. Inspirație pentru scris nu-mi lipsește, așa că insist să mă fac mare. Până atunci, promit să mă țin bine și în echilibru în caruselul acesta al vieții de scriitor.

Caruselul meu arată cam așa, dar asta nu înseamnă că este identic cu cel al altor scriitori - nimeni nu înțelege pe deplin experiențele altora. Îl voi descompune în elemente demne de atenție, iar pe alocuri, voi încerca să dau și sfaturi.

• Crează conturi de social media – Facebook, Instagram, TikTok, YouTube etc. – așa vei putea fi mai ușor găsit de potențialii cititori, dar și de edituri (unele pun preț pe conturile acestea).
• Dacă ai publicat măcar o carte, fă-ți cont de autor pe Goodreads – cititorii îți pot da rating, pot recomanda cartea prietenilor, te poți pune în legătură cu grupuri de cititori, citi cărți care te inspiră și ajunge astfel la alți cititori și autori.
• Ai un manuscris? Trimite-l. Dar înainte de asta, asigură-te că lucrarea ta se potrivește portofoliului editurii, altfel îți pierzi și le pierzi timpul. Fii atent la condițiile de acceptare a propunerii de publicare – unele edituri vor manuscrisul întreg, altele preferă doar câteva pagini și un rezumat.
• CV de autor – poate nu toate editurile cer un CV de scriitor, dar ar fi bine să-l trimiți. Începe cu cea mai recentă carte publicată sau dacă ai publicat prin reviste, bloguri etc.
• Pitch – Un pitch e un fel de prezentare a lucrării, doar că această prezentare trebuie să vândă, adică să convingă editorul cu privire la lucrarea ta.
• Timpul – elementul acesta e la fel de important ca cele de mai sus. Dacă trimiți propunerea în zilele când e liber (weekend, zile libere legale) șansele sunt că emailul tău să fie pierdut prin spamuri. Așa că ia minte să nu trimiți emailul în weekend, în zilele libere legale, cu două săptămâni înainte și după târgurile de carte, când angajații editurii lucrează intens sau își revin după evenimente.
• Adrese de email – de obicei, editurile au o adresă de email la care se pot trimite manuscrisele. Dacă poți găsi adresele de email ale redactorilor care se ocupă de genul tău literar, șansele tale cresc (cel puțin ca manuscrisul să ajungă la cine trebuie).
• Când să revii? De obicei, editurile au un răspuns-cadru – dacă nu primești niciun răspuns în X luni, manuscrisul tău a fost refuzat tacit. Notează data când ai trimis manuscrisul, iar dacă editura nu are acest răspuns-cadru, revino cu un email.
• Poți să retrimiți manuscrisul? Sigur, după opinia mea, dar doar dacă ai făcut modificări relevante.
• Recitește! Nimic nu e perfect, iar aici intră și manuscrisul tău. Asigură-te că mai arunci un ochi peste el după ce ai făcut o pauză de măcar 2 luni. Îți garantez că vei avea lucruri de corectat!
• Cere ajutor! E greu să ceri ajutorul, știu. Asta înseamnă să te pui într-o poziție vulnerabilă. Dacă ai prieteni care scriu, cere-le părerea. Mergi la un curs de scriere literară. Contactează un scriitor al cărui scris îl admiri (sunt o grămadă de scriitori minunați care te pot ajuta – bunăvoința pe care am primit-o de la câțiva mă minunează și astăzi) – dar te rog să ai în vedere că sunt și ei oameni, cu planuri și lucruri la care lucrează și nu le poți cere să îți dea un răspuns imediat.
• Crează-ți scutul! Să fii scriitor (sau orice tip de artist) înseamnă să faci față și momentelor de dezamăgire – când lucrările îți sunt respinse, criticate (aspru sau nu), când în final publici și te aștepți că vei vinde mii de cărți, dar n-ai reușit decât să vinzi două exemplare (ambele cumpărate de mama), când faci lansări și nu vin decât trei persoane, iar tu îți imaginai un întreg stadion. Ducând ideea mai departe spre glumă, e mult adevăr în vorba aceasta – viața de artist, o zi vesel, o zi trist!
• Fii rezonabil! Da, nu poți fi obiectiv în ceea ce privește scrisul tău (de aia și este recomandat să apelezi la prieteni, dar și necunoscuți, să-ți dea o părere cât mai obiectivă despre cum scrii), dar nici să te crezi următorul/ următoarea .................... (a se completa cu numele scriitorului favorit și/ sau cunoscut).
• Respiră. Ia-le pe toate pe rând și nu uita că de îndată ce ai terminat un manuscris (fie că e primul, fie e că e al zecelea), începi cu învârtirea în carusel de la zero în căutarea unei edituri care să-l publice (acum înțelegi de ce vreau să mă fac mare?!)
• Îmbunătățește! Pentru a fi un bun scriitor, trebuie să citești mult (nu neapărat cărți din genul celor pe care le scrii) și să scrii mult. Combinația aceasta este exercițiul cel mai important. Nu poți face una fără cealaltă. E ca și cum ai avea două haltere, dar decizi să folosești doar una pentru o mână. Diferența va fi vizibilă.

 

Cam atât. Luați-le pe toate de mai sus cu rol de indicații, și nu certitudini. În încheiere, nu pot decât să vă urez multă răbdare, toleranță față de voi și rezistență.

Ce mă ajută pe mine în ultima vreme? Să-mi amintesc de filmul Mr. Aznavour și de reacția cântărețului în fața celor care-l criticau aspru, anulându-i talentul sau șansa de a fi cunoscut – „de azi voi scrie un cântec în fiecare zi, voi lucra mai mult și mai mult și voi arăta că sunt bun!”

Motive de mândrie

Ni se tot spune că trebuie să creștem, personal și profesional. Iar ca să măsurăm cât de mult, avem tot felul de KPI-uri (din engleză, Key Performance Indicator, adică indicatori de performanță).

Azi am înregistrat o creștere extraordinară. Am primit un sms de la soră-mea. În italiană.

KPI-uri depășite!

S-a sunat

S-a sunat de ... forme geometrice. 

Când un bilet uitat de Nepot devine descoperire delicioasă. Nepot e cașto!

Fumul mort – Nebojša Jevrić

Scurtele povestiri din „Fumul mort” nu sunt poate cele mai ușor de parcurs, iar cititorul va trece prin diverse stadii de disperare în fața ororilor existenței umane. Dar acest lucru nu face povestirile mai puțin prețioase sau necesare, iar parcurgându-le mici nestemate de bunătate, îndrăzneală, sârguință și stoicism strălucesc îngăduitor.

Însă poate cel mai de preț lucru pe care orice cititor îl primește odată cu citirea povestirilor este convingerea că trecutul nu pierde dacă îl ignorăm, ci trebuie analizat și discutat și disecat, nu neapărat pentru a facilita înțelegerea, ci pentru a evita repetarea. Remarcabil este și modul în care Jevrić surprinde esența fiecărei istorisiri, fără prea multe ocolișuri sau acțiuni care să fragmenteze atenția cititorului, care este de îndată expus miezului poveștii, ca un hău ce se cască direct lângă picioarele acestuia, nelăsându-i vreo scăpare sau șansă de a-și distrage atenția.

 

Câteva extrase:

„ …

Se mută sârbii morți din partea sârbească a orașului Sarajevo.

Unul a avut bani să-l ia cu el pe tatăl mort, dar pe mama vie a lăsat-o acasă.

 

...

 

Bătrânul avea în mână o hârtie cu mesajul: „Când n-aveam haine calde, aveam putere să lupt împotriva frigului. Eram obișnuit; dar când mi-ați promis ajutor, am început să cred în promisiuni. Am renunțat la luptă. V-am crezut.”

 

... ”

Perspectivă infantilă

O băltoacă mare pe aleea din parc. Fac șir indian cu alți adulți, găsind lateral o porțiune pe unde să mergem să nu ne udăm prea tare.

Mergem încet, având grijă să nu ne călcăm. În stânga noastră, un pici merge prin băltoacă și ne arată ce poate că am uitat deja – mergi de-a dreptul și vei ajunge mai repede.

Zâmbesc și mă bucur că n-am uitat că uneori copiii pot să aibă soluții mai îndrăznețe decât adulții.

Pleosc, pleosc, să mergem!

Riscuri

Stăteam cu Nepot și ne hlizeam, amintindu-ne o pățanie petrecută de Crăciun. Și, dintr-o dată, Nepot zice:

- Parcă văd că peste vreo zece ani o găsesc într-una dintre cărțile tale.

Am tăcut, amuzată, iar apoi am conchis că nu e deloc exclus.

Parcă așa se zice despre scriitori – ai grijă ce-i povestești, căci poate fi subiectul următoarei cărți.