Anotimpuri

Nu te mai mira de evidențe. Bucură-te și atât!

Când mă fac mare

Citeam primele pagini din „Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr și mi-am amintit de ce am scris „Laura Rise - Deținută”.

Odată cu publicarea celei mai recente cărți, m-am găsit în tot felul de discuții care mi-au stârnit interesul sau încurajat să mă gândesc și mai mult la ce înseamnă să fii scriitor azi.

Scriitori la început de drum m-au contacta să mă întrebe dacă am vreo indicație prețioasă care să îi aducă mai aproape de publicare.

Cu șapte cărți deja publicate (opt dacă iau în considerare ediția bilingvă a cărții „Aventuri de excursionist”), m-ați putea trece la scriitor cu experiență. Însă eu nu mă văd așa. Sau cel puțin, încă nu. Mai am o grămadă de lucruri de învățat, iar când nu ești un nume mare (și nici măcar mijlociu) trebuie uneori să joci un rol ingrat al intrării pe fereastră atunci când ți se trântește ușa în nas.

Astăzi, un scriitor nu se ocupă doar cu scrisul (poate doar cei care sunt cunoscuți și trăiesc din scrierile lor, având deja o echipă care să le facă PR-ul, întreținerea de pagini pe social media, bloguri etc.). Așadar, acum un scriitor trebuie să facă marketing, PR, copywriting și multe altele. Toate acestea îți ocupă foarte mult timp și te seacă de energie (aviz pentru introverți).

Când mă fac mare (scriitoare), mi-aș dori să am doar grija alegerii copertei și implementării feedbackului primit de la redactori. Să știu doar că trebuie să scriu și voi fi publicată, indiferent ce, fără să aloc timp convingerii editurilor că lucrările mele merită publicate. Inspirație pentru scris nu-mi lipsește, așa că insist să mă fac mare. Până atunci, promit să mă țin bine și în echilibru în caruselul acesta al vieții de scriitor.

Caruselul meu arată cam așa, dar asta nu înseamnă că este identic cu cel al altor scriitori - nimeni nu înțelege pe deplin experiențele altora. Îl voi descompune în elemente demne de atenție, iar pe alocuri, voi încerca să dau și sfaturi.

• Crează conturi de social media – Facebook, Instagram, TikTok, YouTube etc. – așa vei putea fi mai ușor găsit de potențialii cititori, dar și de edituri (unele pun preț pe conturile acestea).
• Dacă ai publicat măcar o carte, fă-ți cont de autor pe Goodreads – cititorii îți pot da rating, pot recomanda cartea prietenilor, te poți pune în legătură cu grupuri de cititori, citi cărți care te inspiră și ajunge astfel la alți cititori și autori.
• Ai un manuscris? Trimite-l. Dar înainte de asta, asigură-te că lucrarea ta se potrivește portofoliului editurii, altfel îți pierzi și le pierzi timpul. Fii atent la condițiile de acceptare a propunerii de publicare – unele edituri vor manuscrisul întreg, altele preferă doar câteva pagini și un rezumat.
• CV de autor – poate nu toate editurile cer un CV de scriitor, dar ar fi bine să-l trimiți. Începe cu cea mai recentă carte publicată sau dacă ai publicat prin reviste, bloguri etc.
• Pitch – Un pitch e un fel de prezentare a lucrării, doar că această prezentare trebuie să vândă, adică să convingă editorul cu privire la lucrarea ta.
• Timpul – elementul acesta e la fel de important ca cele de mai sus. Dacă trimiți propunerea în zilele când e liber (weekend, zile libere legale) șansele sunt că emailul tău să fie pierdut prin spamuri. Așa că ia minte să nu trimiți emailul în weekend, în zilele libere legale, cu două săptămâni înainte și după târgurile de carte, când angajații editurii lucrează intens sau își revin după evenimente.
• Adrese de email – de obicei, editurile au o adresă de email la care se pot trimite manuscrisele. Dacă poți găsi adresele de email ale redactorilor care se ocupă de genul tău literar, șansele tale cresc (cel puțin ca manuscrisul să ajungă la cine trebuie).
• Când să revii? De obicei, editurile au un răspuns-cadru – dacă nu primești niciun răspuns în X luni, manuscrisul tău a fost refuzat tacit. Notează data când ai trimis manuscrisul, iar dacă editura nu are acest răspuns-cadru, revino cu un email.
• Poți să retrimiți manuscrisul? Sigur, după opinia mea, dar doar dacă ai făcut modificări relevante.
• Recitește! Nimic nu e perfect, iar aici intră și manuscrisul tău. Asigură-te că mai arunci un ochi peste el după ce ai făcut o pauză de măcar 2 luni. Îți garantez că vei avea lucruri de corectat!
• Cere ajutor! E greu să ceri ajutorul, știu. Asta înseamnă să te pui într-o poziție vulnerabilă. Dacă ai prieteni care scriu, cere-le părerea. Mergi la un curs de scriere literară. Contactează un scriitor al cărui scris îl admiri (sunt o grămadă de scriitori minunați care te pot ajuta – bunăvoința pe care am primit-o de la câțiva mă minunează și astăzi) – dar te rog să ai în vedere că sunt și ei oameni, cu planuri și lucruri la care lucrează și nu le poți cere să îți dea un răspuns imediat.
• Crează-ți scutul! Să fii scriitor (sau orice tip de artist) înseamnă să faci față și momentelor de dezamăgire – când lucrările îți sunt respinse, criticate (aspru sau nu), când în final publici și te aștepți că vei vinde mii de cărți, dar n-ai reușit decât să vinzi două exemplare (ambele cumpărate de mama), când faci lansări și nu vin decât trei persoane, iar tu îți imaginai un întreg stadion. Ducând ideea mai departe spre glumă, e mult adevăr în vorba aceasta – viața de artist, o zi vesel, o zi trist!
• Fii rezonabil! Da, nu poți fi obiectiv în ceea ce privește scrisul tău (de aia și este recomandat să apelezi la prieteni, dar și necunoscuți, să-ți dea o părere cât mai obiectivă despre cum scrii), dar nici să te crezi următorul/ următoarea .................... (a se completa cu numele scriitorului favorit și/ sau cunoscut).
• Respiră. Ia-le pe toate pe rând și nu uita că de îndată ce ai terminat un manuscris (fie că e primul, fie e că e al zecelea), începi cu învârtirea în carusel de la zero în căutarea unei edituri care să-l publice (acum înțelegi de ce vreau să mă fac mare?!)
• Îmbunătățește! Pentru a fi un bun scriitor, trebuie să citești mult (nu neapărat cărți din genul celor pe care le scrii) și să scrii mult. Combinația aceasta este exercițiul cel mai important. Nu poți face una fără cealaltă. E ca și cum ai avea două haltere, dar decizi să folosești doar una pentru o mână. Diferența va fi vizibilă.

 

Cam atât. Luați-le pe toate de mai sus cu rol de indicații, și nu certitudini. În încheiere, nu pot decât să vă urez multă răbdare, toleranță față de voi și rezistență.

Ce mă ajută pe mine în ultima vreme? Să-mi amintesc de filmul Mr. Aznavour și de reacția cântărețului în fața celor care-l criticau aspru, anulându-i talentul sau șansa de a fi cunoscut – „de azi voi scrie un cântec în fiecare zi, voi lucra mai mult și mai mult și voi arăta că sunt bun!”

Motive de mândrie

Ni se tot spune că trebuie să creștem, personal și profesional. Iar ca să măsurăm cât de mult, avem tot felul de KPI-uri (din engleză, Key Performance Indicator, adică indicatori de performanță).

Azi am înregistrat o creștere extraordinară. Am primit un sms de la soră-mea. În italiană.

KPI-uri depășite!

S-a sunat

S-a sunat de ... forme geometrice. 

Când un bilet uitat de Nepot devine descoperire delicioasă. Nepot e cașto!

Fumul mort – Nebojša Jevrić

Scurtele povestiri din „Fumul mort” nu sunt poate cele mai ușor de parcurs, iar cititorul va trece prin diverse stadii de disperare în fața ororilor existenței umane. Dar acest lucru nu face povestirile mai puțin prețioase sau necesare, iar parcurgându-le mici nestemate de bunătate, îndrăzneală, sârguință și stoicism strălucesc îngăduitor.

Însă poate cel mai de preț lucru pe care orice cititor îl primește odată cu citirea povestirilor este convingerea că trecutul nu pierde dacă îl ignorăm, ci trebuie analizat și discutat și disecat, nu neapărat pentru a facilita înțelegerea, ci pentru a evita repetarea. Remarcabil este și modul în care Jevrić surprinde esența fiecărei istorisiri, fără prea multe ocolișuri sau acțiuni care să fragmenteze atenția cititorului, care este de îndată expus miezului poveștii, ca un hău ce se cască direct lângă picioarele acestuia, nelăsându-i vreo scăpare sau șansă de a-și distrage atenția.

 

Câteva extrase:

„ …

Se mută sârbii morți din partea sârbească a orașului Sarajevo.

Unul a avut bani să-l ia cu el pe tatăl mort, dar pe mama vie a lăsat-o acasă.

 

...

 

Bătrânul avea în mână o hârtie cu mesajul: „Când n-aveam haine calde, aveam putere să lupt împotriva frigului. Eram obișnuit; dar când mi-ați promis ajutor, am început să cred în promisiuni. Am renunțat la luptă. V-am crezut.”

 

... ”

Perspectivă infantilă

O băltoacă mare pe aleea din parc. Fac șir indian cu alți adulți, găsind lateral o porțiune pe unde să mergem să nu ne udăm prea tare.

Mergem încet, având grijă să nu ne călcăm. În stânga noastră, un pici merge prin băltoacă și ne arată ce poate că am uitat deja – mergi de-a dreptul și vei ajunge mai repede.

Zâmbesc și mă bucur că n-am uitat că uneori copiii pot să aibă soluții mai îndrăznețe decât adulții.

Pleosc, pleosc, să mergem!

Riscuri

Stăteam cu Nepot și ne hlizeam, amintindu-ne o pățanie petrecută de Crăciun. Și, dintr-o dată, Nepot zice:

- Parcă văd că peste vreo zece ani o găsesc într-una dintre cărțile tale.

Am tăcut, amuzată, iar apoi am conchis că nu e deloc exclus.

Parcă așa se zice despre scriitori – ai grijă ce-i povestești, căci poate fi subiectul următoarei cărți.

Loredana recomandă „Când ești mic, ești fantastíc”

În cel mai recent video de-al ei, Loredana Bookinista08 vorbește despre noua mea cărticică pentru copii.

M-am bucurat foarte mult să aflu că i-au plăcut poveștile cu realism magic. Deunăzi și Nepot mi-a mărturisit că l-a impresionat atât de mult povestea „Râsu’ – Netunsu’”, încât acum îi privește cu mai multă atenție pe oameni când râd; ba chiar s-a surprins pe sine așteptând să-și cunoască propriul Râs. Dacă sunteți curioși să aflați și voi despre Râsul vostru, puteți comanda cartea de aici.


Iar dacă doriți să ascultați întreaga recenzie a Loredanei, vă rog să urmăriți de la minutul 9:41 la 12:12.

Să rămânem fantastici!

De ce?

Fiecare acțiune are în spate o motivație.

Motivația din spatele scrierii cărții „Ce facem cu sănătatea (?/!)” e simplă. Îmi doresc ca oamenii să ia decizii informate, să ceară măcar o a doua opinie medicală și să se ferească de medicii samsari și jemanfișiști.

Ebook gratuit despre experiențe neplăcute la medic

Societatea românească a ajuns la o răscruce în ceea ce privește serviciile medicale. Și contrar discuțiilor mediatizate, problema nu o constituie doar numărul mare de medici care emigrează. Au apărut foarte mulți medici-samsari și medici-jemanfișiști, pe scurt medici care sunt interesați de profit și medici cărora nu le pasă. Iar asta are un impact negativ asupra stării de sănătate a populației. Cu o societate din ce în ce mai îmbătrânită, nu ne permitem ca situația să degenereze.

Ai avut experiențe neplăcute la medic? Și eu. Și alții. Le-am adunat într-o carte, ca să nu ne mai simțim singuri și să rămânem alerți cu privire la planurile de tratament recomandate.

De ce am scris această carte?

•       să încurajez oamenii să ceară măcar o a doua opinie când vine vorba despre un plan de tratament.

•       să cresc conștientizarea cu privire la faptul că unii medici nu au cele mai onorabile intenții atunci când recomandă anumite planuri de tratament.

 

Cartea în format PDF este disponibilă gratuit de astăzi. În limba română și engleză.

 

Structura cărții este următoarea:

- statistici globale și din Uniunea Europeană despre specialitățile medicale descrise în carte.

- specialități medicale – definiții și statistici din România, urmate de exemple de caz – dintre care menționez câteva, stomatologie, recuperare medicală, obstetrică și ginecologie, urologie, endocrinologie, oftalmologie, dar și clinici private (abonament pentru angajat).

- bibliografie – site-uri consultate.

 

Important!

Această carte nu oferă sfaturi medicale pentru niciuna dintre specialitățile menționate.

Nu este, de asemenea, nici ghid de tratament pentru probleme similare de sănătate pe care cititorii ar putea să le aibă.

 

Găsiți linkuri de descărcare mai jos.

Pentru limba română - https://drive.google.com/file/d/14pyKzVXNoBUyojqODcPaXzSrbQMJHZhe/view?usp=sharing

Pentru limba engleză - https://drive.google.com/file/d/1OlW8uFvcbh7LEGCHEJwWlyJla0OBzO8x/view?usp=sharing

Să vă fie de folos!

Râsul

În sezonul 4, episodul 7, Brenda din serialul „Tânărul Sheldon” povestește despre prima zi la școală a fiului ei, Billy - „de fiecare dată când profesoara de spaniolă spunea sí (da), Billy întreba ce să văd? (omofonie în limba engleză)”.

Iar concluzia ei a fost - „Dacă nu râd despre asta, voi plânge !”.  

 

Și așa și e. Cu multe lucruri putem da greș în viață sau unele situații pot avea o turnură complet neașteptată. Când te simți neputincios sau nu știi ce să faci, mai bine să râzi de situație decât să începi să plângi. 

Oricum, nu putem controla totul, dar putem râde. Iar râsul ne dă putere să mergem mai departe, să mai încercăm o dată, să nu ne lăsăm pradă disperării sau depresiei. Mi-amintesc că am citit undeva asta despre depresie și mi-a plăcut:

„ – Cum ții depresia la distanță?

- Râd. Când depresia vrea să se instaleze și vede că râd, crede că sunt prost, așa că mă lasă în pace și se duce la altcineva.

”

Timp

O replică pe care am auzit-o în serialul Întuneric (2017-2020) și care nu-mi dă pace.

„ ...

- De ce oamenii spun asta ? Mai avem timp. Cum poți avea timp când e clar că el te are pe tine? 

...”

Urme în zăpadă

Se spune că nimic nu rezistă o veșnicie. Și poate că așa și e, ce știu eu?!

Dar putem încerca. La fel cum cineva a încercat să-și lase amprenta mâinii pe zăpada așezată pe tulpina unui copac. Gest absolut futil, căci curând zăpada se va topi și nimic nu va rămâne în urmă. Dar poza aceasta rămâne. Sigur, nu o veșnicie, dar îi mai continuă un pic existența, chiar dacă sub o altă formă.

La fel cum continuă o amintire pe care tocmai ce mi-a dăruit-o, prin poveste, tata. Care și-a amintit că pe când aveam 3 sau 4 ani, am încăput toți patru (mama, tata, soră-mea și eu) pe o sanie de lemn. Acum, voi fi și eu păstrătoare a amintirii ăsteia, chiar dacă nu mi-o amintesc deloc, fiind prea mică. Am pus-o alături de o altă dragă amintire cu noi patru – la cinema, la filmul Doamna Doubtfire, cu care a început dragostea mea pentru Robbin Williams.

Să lăsăm urme!

 

P.S. Dragă, mulțumesc pentru urma asta.