- Nu vrei niște tei pentru ceai?
- Nu.
- A, tu ești calmă deja.
Altora li se schimbă busola când
realizează că nu mai vor să fie lingușiți și că ar prefera să li se zică totul
verde-n față.
În timp ce alții realizează că nu vor nici
una, nici alta.
Scriu atât – aceasta este o carte care
merită citită.
Și păstrez cu mine din carte – „Pentru
că, înainte să ne găsim dreptatea, trebuie să ne găsim pacea”.
Într-un video recent, Dana povestește că i-a trebuit ceva timp să-și schimbe părerea despre scriitura autorilor români pe care o credea neinteresantă din pricina lecturilor obligatorii de la școală.
M-am bucurat să aflu ce scriitori români
are Dana în bibliotecă, la secțiunea citite și necitite, și să descopăr câteva
din cărțile mele menționate în ambele secțiuni.
Dar de o vreme am realizat că și tata are
abilitățile ăstea. Doar că la el n-am fost atentă, convinsă fiind că numai mama
poate să fie vulpe. Însă rememorând, am realizat că nici tatei nu i-au scăpat niște lucruri. Fapt care mă învrednicește să cred că și tata e vulpe, dar
una argintie.
Și nu trebuie să mă credeți. Faceți o mică
pauză și uitați-vă în jurul vostru la cei dragi. Atenție, însă, vulpile sunt
foarte discrete și s-ar putea să nu le vedeți decât dacă vă uitați în spate, să
le zăriți urmele de pași. Tot e ceva, vă zic!
- Uite, mami, de aici o să-mi iau eu
rochie de banchet!
- Da, sigur. Ce banchet?
- Ăsta de clasa a opta.
- Ei, da, de nașă o să-ți iei de aici!
De câte ori nu ți s-a întâmplat să primești o sarcină cu termenul „ieri”, un e-mail lung cât o nuvelă de Dostoievski sau un mesaj criptic pe WhatsApp de la un coleg „telepatic” care are pretenția să-i citești gândurile în globul de cristal?
Editura Cassius Books îmi
face onoarea de a-mi publica o nouă carte de non-ficțiune despre viața la
birou. „Munca
sub lupă” își propune să vă facă mai greu de manipulat și să vă dea soluții de
comunicare.
Pentru că un
mediu de lucru sănătos nu se construiește cu fructe la birou sau cursuri de
wellbeing, ci cu reguli clare, respect reciproc și curajul de a spune
lucrurilor pe nume.
- Și ziceau la TV că o să ne interzică ăștia
să mergem la biserică. Da, că n-o să mai putem merge la slujbă, adică când vrem
noi. Da, mă auzi?! Da, o să fie prăpăd. Ce zice? Ei, i-e foame! Dă-i și tu un fruct,
ceva, că nu e bine să mănânce cina pe stomacul gol. Da, deci așa ziceau, c-o să
fie prăpăd.
Pauză.
- Și deci ai fost în excursie? Ți-a plăcut?
Lasă, e bine, măcar ți-ai luat ceva pentru tine. Că paietele ăstea se poartă la
ceva petreceri, nunți sau ceva. Lasă,
ai făcut bine!