O beție cuantică – Goran Mrakić

Acum niște ani i-am dăruit Nepotului un calendar care conținea câte un banc pe zi. Cartea asta mi-a amintit de acest calendar. Și nu pentru că tratează totul ca pe o glumă; și de am vrea, viața are grijă să râdă ea de noi, mai întâi.

 

Relatate cu haz, tandrețe, drag de tradiții, de lucruri ce-au pierit și pe care cei tineri nu vor putea niciodată înțelege prin simplul fapt că le lipsește experiența (Nepot nu înțelege cum am putut noi trăi fără telefon, mai ales că n-aveam nici măcar de ăla fix), povestirile aferente fiecărei zile fac deliciul oricărui cititor. 

 

Snoave pentru o lume bizară - scrie sub titlu - aș zice că-s mai mult snoave întru apărarea împotriva unei lumi bizare, aflată în continuă expansiune și față de care adesea nu mai găsesc înțelegere.

Nu exclud că voi ține aproape cartea asta, să-mi servească drept un fel de calendar despre care menționai mai sus. 

Notti maghice

Prin certuri

Trec prin fața unei frizerii. Larmă.

- Tu nu vezi că spui numai prostii, urlă o doamnă.

- Da’ ce, ce-am zis?!

- Vorbește și tu în gând.

 

Merg în drumul meu și mă întorc peste 5 minute. Larma continuă.

- Te-nțeleg. Da’ ce ne zici nouă?! Ce, putem face noi ceva? urlă parcă și mai tare aceeași doamnă.

Nichita Stănescu – Respirări

Filă cu filă, cartea aceasta mi-a arătat cât de importanți sunt poeții în a ne deschide ochii spre lucruri, spre ființe pe lângă care poate trecem imperturbabil. Și, de fapt, nu trecem, ci plutim. Și noi și ele. Până când poetul ne face conștienți de existența lor.

Mai mult ca niciodată, nu pot scrie despre ce am citit, căci mai mult am simțit. Or simțirea e atât de greu de pus în cuvinte, poate chiar imposibil. Așa că mă opresc aici, și așa am folosit prea multe cuvinte, inutil. Dar am să redau mai jos cele câteva care m-au purtat, hăt, până sus și nu știu nici acum dacă scriu de acolo sau de aici.

 

„A venit îngerul și mi-a zis: de atâta amar de vreme te veghez ca să ajungi om de știință și tu până acum n-ai inventat nimic!

Cum să nu; am inventat; numai că știința pe care eu am creat-o este atât de subtilă, încât uneori se confundă cu firescul. Ea se numește hemografia, adică scrierea cu tine însuți. ”

 

Despre cutremurul din 1977

„Prietenul meu de o viață, poetul Grigore Hagiu mi-a zis: Ieșisem desculț pe pământ și m-am ținut de copac. Copacul se ținea de mine și eu de el. Amândurora ni se făcuse frică.”

 

Marea supraviețuire

„Revelația lipsei de sine produce spaimă. Spaima este cel mai viguros sentiment. Spaima este singurul sentiment viu. Spaima în formele ei primitive se acoperă cu o coajă de ou. Spaima reală se transformă în cuvinte.”

 

„Aidoma ochiului, cuvântul vede lumina, dar, spre diferență de ochi, cuvântul o reține în el.”

Corporația în Cluj-Napoca

Cum se scrie și se publică mult, nu pot să nu mă simt onorată că după mai bine de doi ani, „Corporația. Tipologii și ghid de supraviețuire” se găsește încă în câteva din librăriile de la Cluj-Napoca.

Librarium Book Corner, Cluj

Humanitas, Cluj

Mulțumesc din inimă librăriilor Humanitas și Librarium. 

Iar, vouă, cititorilor, v-am lăsat câteva exemplare cu autograf.

911

 

Noutăți din trafic

M-a impresionat tare mult să văd mesajul acesta.

Eram prea obișnuită să văd mașini ce aveau în bord hârtii cu numere de telefon, scuze și asigurarea că proprietarul mașinii va veni imediat s-o mute. Ori cu hârtii cu amenințări pentru că mașina fusese parcată pe un loc de parcare privat.

Citesc, îmi place și recomand

De câteva săptămâni mă delectez cu una dintre cărțile scrise de doamna Mariana Badea.

Preocuparea pentru vorbirea corectă a limbii materne ar trebui să se găsească în fiecare dintre noi și îmi place că această carte mă ajută să-mi corectez greșeli sau să-mi amintesc reguli gramaticale.

 

Pe lângă explicații, însoțite de exemple, cu privire la greșelile obișnuite și nu prea pe care le facem în vorbirea curentă, fiecare mic capitol este însoțit de un Bonus.

Iată cel mai delicios dintre toate.

Sunt impresionată

Le spunem prea rar oamenilor că ne impresionează, cu ei înșiși, cu acțiunile lor.

În schimb, alocăm prea mult timp celor care ne dezamăgesc; în special, celora de la care dezamăgirea vine neașteptată sau față de care n-am avut niciun scut, crezând că vor fi mereu de partea noastră (B.U.G. Mafia o spune cel mai clar cu și cum se schimbă unii-n c...ve nici nu-ți vine să crezi).

Am chef tare, tare să-mi corectez asta. Viu spre voi!

Motive de mândrie

Nu e nimic care să mă bucure mai mult decât momentul în care cineva e echipat să facă față manipulării. Să fii pe fază și să înțelegi că unii vor să te ducă într-un punct care le e lor mult mai benefic decât ție nu e puțin lucru.

Să luăm decizii informate!

Amble

 

Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim

 

This Town

 

Micile plăceri ale morții – Goran Mrakić

Am petrecut un timp frumos citind această carte. M-am întors în timp, rememorând întâmplări similare trăite sau povestite de alții, dar cel mai mult mi-au plăcut micile comparații sau concluzii ale autorului pe seama celor povestite în carte.

Umorul, fie negru sau nu, e prezent în paginile acestea și joacă un rol important, de călăuză pentru cei ce vor să facă eforturi să înțeleagă trecutul și substraturile concluziilor prea ușor aruncate de unii în stânga și-n dreapta (începând cu „era mai bine pe atunci...”).

 

Și câteva fragmente:

“…

Întotdeauna vei fi mult mai util acestei lumi dacă vei face pită, brânză și mămăligă decât dacă vei arunca obuze peste casele oamenilor.

….

Știm că vremurile astea vor trece. Știm că într-o zi ne vom veseli, vom chiui, ne vom îmbăta de bucurie. Știm că le vom arde pozele, că le vom arăta obrazul, că vom scuipa în urma lor și că ne-om vedea în continuare de treabă. De proști ce suntem, credem într-o lume mai bună. Dar la fel de bine simțim … că și copiii, nepoții și strănepoții noștri, dacă îi vo mavea vreodată, vor lua, la rândul lor, viața la pasul piticului, pe când alții îi vor privi râzând de la niște ferestre de sus.

 ...

“