S-a sunat de ... forme geometrice.
Când un bilet uitat de Nepot devine descoperire delicioasă. Nepot e cașto!
S-a sunat de ... forme geometrice.
Când un bilet uitat de Nepot devine descoperire delicioasă. Nepot e cașto!
Însă poate cel mai de preț lucru pe care
orice cititor îl primește odată cu citirea povestirilor este convingerea că
trecutul nu pierde dacă îl ignorăm, ci trebuie analizat și discutat și disecat,
nu neapărat pentru a facilita înțelegerea, ci pentru a evita repetarea. Remarcabil
este și modul în care Jevrić surprinde
esența fiecărei istorisiri, fără prea multe ocolișuri sau acțiuni care să fragmenteze
atenția cititorului, care este de îndată expus miezului poveștii, ca un hău ce
se cască direct lângă picioarele acestuia, nelăsându-i vreo scăpare sau șansă
de a-și distrage atenția.
Câteva extrase:
„ …
Se mută sârbii morți din partea sârbească a orașului
Sarajevo.
Unul a avut bani să-l ia cu el pe tatăl mort, dar pe mama
vie a lăsat-o acasă.
...
Bătrânul avea în mână o hârtie cu mesajul: „Când n-aveam
haine calde, aveam putere să lupt împotriva frigului. Eram obișnuit; dar când
mi-ați promis ajutor, am început să cred în promisiuni. Am renunțat la luptă.
V-am crezut.”
... ”
Mergem încet, având grijă să nu ne călcăm.
În stânga noastră, un pici merge prin băltoacă și ne arată ce poate că am uitat deja – mergi de-a
dreptul și vei ajunge mai repede.
Zâmbesc și mă bucur că n-am uitat că
uneori copiii pot să aibă soluții mai îndrăznețe decât adulții.
Pleosc, pleosc, să mergem!
- Parcă văd că peste vreo zece ani o
găsesc într-una dintre cărțile tale.
Am tăcut, amuzată, iar apoi am conchis că
nu e deloc exclus.
Parcă așa se zice despre scriitori – ai
grijă ce-i povestești, căci poate fi subiectul următoarei cărți.
Fiecare acțiune are în spate o motivație.
Motivația
din spatele scrierii cărții „Ce
facem cu sănătatea (?/!)” e simplă. Îmi doresc ca oamenii să ia decizii
informate, să ceară măcar o a doua opinie medicală și să se ferească de medicii
samsari și jemanfișiști.
De ce am scris această carte?
•
să încurajez oamenii să ceară
măcar o a doua opinie când vine vorba despre un plan de tratament.
•
să cresc conștientizarea cu
privire la faptul că unii medici nu au cele mai onorabile intenții atunci când recomandă
anumite planuri de tratament.
Cartea în format PDF este disponibilă gratuit de astăzi. În limba română și engleză.
Structura cărții este următoarea:
- statistici globale și din Uniunea Europeană despre specialitățile medicale descrise în carte.
- specialități medicale – definiții și statistici din România, urmate de exemple de caz – dintre care menționez câteva, stomatologie, recuperare medicală, obstetrică și ginecologie, urologie, endocrinologie, oftalmologie, dar și clinici private (abonament pentru angajat).
- bibliografie – site-uri consultate.
Important!
Această carte nu oferă sfaturi medicale
pentru niciuna dintre specialitățile menționate.
Nu este, de asemenea, nici ghid de
tratament pentru probleme similare de sănătate pe care cititorii ar putea să le
aibă.
Găsiți linkuri de descărcare mai jos.
Pentru limba română -
Pentru limba engleză - https://drive.google.com/file/d/1OlW8uFvcbh7LEGCHEJwWlyJla0OBzO8x/view?usp=sharing
Să vă fie de folos!
Iar concluzia ei a fost - „Dacă nu râd despre asta, voi
plânge !”.
Și așa și e. Cu multe lucruri putem da greș în viață sau unele situații pot avea o turnură complet neașteptată. Când te simți neputincios sau nu știi ce să faci, mai bine să râzi de situație decât să începi să plângi.
Oricum, nu putem controla totul, dar putem râde. Iar râsul ne dă putere să mergem mai departe, să mai încercăm o dată, să nu ne lăsăm pradă disperării sau depresiei. Mi-amintesc că am citit undeva asta despre depresie și mi-a plăcut:
„ – Cum ții depresia la distanță?
- Râd. Când depresia vrea să se instaleze și vede că râd,
crede că sunt prost, așa că mă lasă în pace și se duce la altcineva.
”
„ ...
- De ce oamenii spun asta ? Mai avem timp. Cum poți avea timp când e clar că el te are pe tine?
...”
Dar putem încerca. La fel cum cineva a
încercat să-și lase amprenta mâinii pe zăpada așezată pe tulpina unui copac.
Gest absolut futil, căci curând zăpada se va topi și nimic nu va rămâne în
urmă. Dar poza aceasta rămâne. Sigur, nu o veșnicie, dar îi mai continuă un pic
existența, chiar dacă sub o altă formă.
La fel cum continuă o amintire pe care
tocmai ce mi-a dăruit-o, prin poveste, tata. Care și-a amintit că pe când aveam
3 sau 4 ani, am încăput toți patru (mama, tata, soră-mea și eu) pe o sanie de
lemn. Acum, voi fi și eu păstrătoare a amintirii ăsteia, chiar dacă nu mi-o
amintesc deloc, fiind prea mică. Am pus-o alături de o altă dragă amintire cu
noi patru – la cinema, la filmul Doamna Doubtfire, cu care a început dragostea
mea pentru Robbin Williams.
Să lăsăm urme!
P.S. Dragă, mulțumesc pentru urma asta.
Unde se odihnesc vulturii – Gabriel Chifu
Nebuna dorință de a dansa – Elie Wiesel
Liberă – Lea Ypi
Elif Shafak – Râurile din ceruri
Întoarce-mă la mine & Rămâne-mi – Alex
Andronic
Ușa – Magda Szabó
Vizită în
casa unui bărbat în absența soției sale – Adriana Bittel
Singurătatea
unei femei - Ileana Vulpescu
Întoarcerea– Gabriela Dumitriu
Sfârșitul șoaptelor – Ruta Sepetys
Atât de târziu în zi – Claire Keegan
Vânzătorul
de crime – Fani Țurakova
Viața areabonament pe toate liniile – Diana Popescu
Mai mult ca
trecutul – Ana Blandiana
Creierul
bilingv – Albert Costa
Șapte
virtuți deșarte și o păcătoasă moarte – Alexandru Lamba
Viața fără frică – Bertrand Russell
Puterea răului: Cum ne domină negativitatea și cum o putem supune voinței – John Tierney
Bărbatul care și-a uitat nevasta – John O’Farrell
Prinde iepurele – Lana Bastasic
Cum să oprești timpul – Matt Haig
Geniului 10 – Mircea Ignat, Florin Hălălău
Cronica barbară – Ana-Maria Negrilă
Dansul nuanţelor fericite – Alice Munro
Tăcerea vine prima – Ioana Maria Stăncescu
8 povestiri de pe Calea Moșilor – Adina
Popescu / 8 Stories from the
Mosilor Avenue
După sfârșit – Adrian Sângeorzan
Retroversiuni.
Antologie de proză scrisă de femei – coordonată de Cristina Ispas
Soră – Rosamund Lupton
Un
roman natural – Georgi Gospodinov
Toate
fluviile curg în mare / ... Și marea nu se umple – Elie Wiesel
Drumu-i
lung, căldura mare – Radu Aldulescu
Conspirația
cearșafurilor – Jan Cornelius
Piatră
Hârtie Foarfecă – Alice Feeney
Viață,
viață, legată cu ață – Ileana Vulpescu
Trupul
sufletului – Ludmila Ulițkaia
Un
atac de panică – Ionuț Șendroiu
Sărutul dinaintea morții – Ira Levin
Triluri de papagal – Luminița Rusu
Jurnal la sfârșitul lumii, vol. II – Vasile
Ernu
Portocaliu – Anda Simion
Fata pădurii – Otilia Țeposu
Lucarna – José Saramago
Scrieri feministe – Laura Sandu
Jurnalul unei mame – Anemari-Helen Necșulescu
Sindromul picioarelor neliniștite – Ioana Unk
O călătorie terapeutică – Alain de Botton
Tărâmul crepuscular – Therese Bohman
Viața mea în 1984 – Gelu Diaconu
Trei femei, cu mine, patru – Hanna Bota
Nu privi înapoi – Tudor Călin Zarojanu
Când cocorii zboară spre sud – Lisa Ridzén
Cumpăna
unei vieți – Nina Marcu
De la traumă la vindecare – The School of Life
(Alain de Botton)
Victor și Olimpia Silvestru, cuplul din
centrul romanului „Zgârcă”, ating independența financiară. După ce aruncă banii
pe telefoane, ceasuri, ieșiri cu fast la restaurant, decid să adopte un anumit
tip de cumpătare care poate fi văzută cam excentrică (adună sticle pentru 50 de
bani, vânează oferte și reduceri și se ghidează după o listă de lucruri
necesare, ca să țină evidența lucrurilor pe care cheltuiesc banii și să-și
înfrâneze eventualele cheltuieli pe capricii). Cercul lor de cunoscuți, prieteni
și familie, cu toții au păreri și sfaturi de dat, iar cititorul nu rămâne de neclintit
în fața prejudecăților sau absurdităților lor.
Dialoguri fruste fac deliciul lecturii,
dar invită și la introspecție. Ce e pentru fiecare dintre noi cumpătarea,
zgârcenia, bogăția și binele!? Cele treisprezece reguli ale lui Victor planează
peste toate, oferind poate un mic imbold. Nu vreau să le dezvălui în întregime,
însă două le redau mai jos:
„Regula 1: Să îți faci treaba mai repede
ca alții înseamnă să primești în plus sau să îndrepți și treaba celor care nu
și-o fac repede. Sau bine. E vina ta că ești perfecționist și dedicat.
Regula 2: Învață să spui Nu.
... ”
Și alte mici bijuterii culese din roman:
„...
Să faci o greșeală de capul tău, chiar
dacă te ierți greu, te implică doar pe tine și nu te amărăște la fel de tare ca
a greși pe mâna altcuiva.
Și ca să revii, dar și ca să stai departe
de un loc, ai nevoie doar de un lucru: să-ți amintești drumul.
...”
Mulțumiri tuturor fantasticilor care mi-au fost alături, fie cu prezența, fie trimițându-mi gânduri bune.