Azi, dragul meu Vlad ar fi împlinit 104.
Dragostea mea pentru cărțile lui și speranța că și alții ar dori să-l citească continuă.
Mulțumesc, Maestre!
Dragostea mea pentru cărțile lui și speranța că și alții ar dori să-l citească continuă.
Mulțumesc, Maestre!
Odată
cu publicarea celei mai recente cărți, m-am găsit în tot felul de
discuții care mi-au stârnit interesul sau încurajat să mă gândesc și mai mult la
ce înseamnă să fii scriitor azi.
Scriitori
la început de drum m-au contacta să mă întrebe dacă am vreo indicație prețioasă
care să îi aducă mai aproape de publicare.
Cu șapte cărți deja publicate (opt dacă iau în considerare ediția bilingvă a cărții „Aventuri de excursionist”), m-ați putea trece la scriitor cu experiență. Însă eu nu mă văd așa. Sau cel puțin, încă nu. Mai am o grămadă de lucruri de învățat, iar când nu ești un nume mare (și nici măcar mijlociu) trebuie uneori să joci un rol ingrat al intrării pe fereastră atunci când ți se trântește ușa în nas.
Astăzi,
un scriitor nu se ocupă doar cu scrisul (poate doar cei care sunt cunoscuți și
trăiesc din scrierile lor, având deja o echipă care să le facă PR-ul, întreținerea
de pagini pe social media, bloguri etc.). Așadar, acum un scriitor trebuie să
facă marketing, PR, copywriting și multe altele. Toate acestea îți ocupă foarte
mult timp și te seacă de energie (aviz pentru introverți).
Când
mă fac mare (scriitoare), mi-aș dori să am doar grija alegerii copertei și implementării feedbackului primit de la redactori. Să
știu doar că trebuie să scriu și voi fi publicată, indiferent ce, fără să aloc
timp convingerii editurilor că lucrările mele merită publicate. Inspirație
pentru scris nu-mi lipsește, așa că insist să mă fac mare. Până atunci, promit
să mă țin bine și în echilibru în caruselul acesta al vieții de scriitor.
Caruselul
meu arată cam așa, dar asta nu înseamnă că este identic cu cel al altor
scriitori - nimeni nu înțelege pe deplin experiențele altora. Îl voi descompune
în elemente demne de atenție, iar pe alocuri, voi încerca să dau și sfaturi.
Cam
atât. Luați-le pe toate de mai sus cu rol de indicații, și nu certitudini. În
încheiere, nu pot decât să vă urez multă răbdare, toleranță față de voi și rezistență.
Ce
mă ajută pe mine în ultima vreme? Să-mi amintesc de filmul Mr. Aznavour și de reacția cântărețului în fața celor care-l criticau aspru,
anulându-i talentul sau șansa de a fi cunoscut – „de
azi voi scrie un cântec în fiecare zi, voi lucra mai mult și mai mult și voi
arăta că sunt bun!”
Azi am înregistrat o creștere
extraordinară. Am primit un sms de la soră-mea. În italiană.
KPI-uri depășite!
S-a sunat de ... forme geometrice.
Când un bilet uitat de Nepot devine descoperire delicioasă. Nepot e cașto!
Însă poate cel mai de preț lucru pe care
orice cititor îl primește odată cu citirea povestirilor este convingerea că
trecutul nu pierde dacă îl ignorăm, ci trebuie analizat și discutat și disecat,
nu neapărat pentru a facilita înțelegerea, ci pentru a evita repetarea. Remarcabil
este și modul în care Jevrić surprinde
esența fiecărei istorisiri, fără prea multe ocolișuri sau acțiuni care să fragmenteze
atenția cititorului, care este de îndată expus miezului poveștii, ca un hău ce
se cască direct lângă picioarele acestuia, nelăsându-i vreo scăpare sau șansă
de a-și distrage atenția.
Câteva extrase:
„ …
Se mută sârbii morți din partea sârbească a orașului
Sarajevo.
Unul a avut bani să-l ia cu el pe tatăl mort, dar pe mama
vie a lăsat-o acasă.
...
Bătrânul avea în mână o hârtie cu mesajul: „Când n-aveam
haine calde, aveam putere să lupt împotriva frigului. Eram obișnuit; dar când
mi-ați promis ajutor, am început să cred în promisiuni. Am renunțat la luptă.
V-am crezut.”
... ”
Mergem încet, având grijă să nu ne călcăm.
În stânga noastră, un pici merge prin băltoacă și ne arată ce poate că am uitat deja – mergi de-a
dreptul și vei ajunge mai repede.
Zâmbesc și mă bucur că n-am uitat că
uneori copiii pot să aibă soluții mai îndrăznețe decât adulții.
Pleosc, pleosc, să mergem!
- Parcă văd că peste vreo zece ani o
găsesc într-una dintre cărțile tale.
Am tăcut, amuzată, iar apoi am conchis că
nu e deloc exclus.
Parcă așa se zice despre scriitori – ai
grijă ce-i povestești, căci poate fi subiectul următoarei cărți.
Fiecare acțiune are în spate o motivație.
Motivația
din spatele scrierii cărții „Ce
facem cu sănătatea (?/!)” e simplă. Îmi doresc ca oamenii să ia decizii
informate, să ceară măcar o a doua opinie medicală și să se ferească de medicii
samsari și jemanfișiști.
De ce am scris această carte?
•
să încurajez oamenii să ceară
măcar o a doua opinie când vine vorba despre un plan de tratament.
•
să cresc conștientizarea cu
privire la faptul că unii medici nu au cele mai onorabile intenții atunci când recomandă
anumite planuri de tratament.
Cartea în format PDF este disponibilă gratuit de astăzi. În limba română și engleză.
Structura cărții este următoarea:
- statistici globale și din Uniunea Europeană despre specialitățile medicale descrise în carte.
- specialități medicale – definiții și statistici din România, urmate de exemple de caz – dintre care menționez câteva, stomatologie, recuperare medicală, obstetrică și ginecologie, urologie, endocrinologie, oftalmologie, dar și clinici private (abonament pentru angajat).
- bibliografie – site-uri consultate.
Important!
Această carte nu oferă sfaturi medicale
pentru niciuna dintre specialitățile menționate.
Nu este, de asemenea, nici ghid de
tratament pentru probleme similare de sănătate pe care cititorii ar putea să le
aibă.
Găsiți linkuri de descărcare mai jos.
Pentru limba română -
Pentru limba engleză - https://drive.google.com/file/d/1OlW8uFvcbh7LEGCHEJwWlyJla0OBzO8x/view?usp=sharing
Să vă fie de folos!