Dacă v-ați săturat de lucruri ‘minunate’ și ‘musai’, dacă sunteți, ca mine, în căutare de uman, de viu, de simțire și bunăvoință, cartea aceasta este exact ce aveți nevoie.
Scrie frumos Viorel Ilișoi despre
eroii săi, cu grijă și atenție cuvintele lui înfloresc din poveste și-i
sculptează marginile. Căci îmi pare că poveștile pe care le spune au deja viață
și doar aveau nevoie de veștminte care să le dea forma pe care suntem capabili
s-o recunoaștem.
M-au bucurat și m-au impresionat
poveștile lui. Ce frumusețe este în umanul ăsta din ce în ce mai rar întâlnit!
“...
Seriosul, severul, impenetrabilul
profesor tace deodată ca un ceas stricat și sticla vie a ochilor lui, aburită
de albeața bătrâneții, se umezește subit. Tace îndelung și parcă se aude tot ce
spune în gând.
...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu