Întoarcerea – Gabriela Dumitriu

M-am lipit de cartea aceasta sau ea s-a lipit de mine? Nu contează, oricum ar fi, suntem una.

Mi-e tare drag când descopăr câtă valoare există în literatura română contemporană. Iar această carte, dragi cititori, este poate cea mai valoroasă din ultimii ani.

Introspecție, analiză socială, economică, relațională, toate aceste perspective sunt luate în vedere de autoare și magistral descrise pe înțelesul tuturor, dar mai ales duse spre înțelesuri prea puțin sau deloc prezentate până acum.

Ca niciodată, mi-a venit să subliniez (urăsc să murdăresc cărțile), dar m-am oprit la timp, căci aș fi mâzgălit toată cartea. Apoi, există în carte pasaje întregi de o minunăție extraordinară.

 

Vă redau unul mai jos, așa, să vă fac poftă.

֦….

Și o îngroapă de tot senzația că lumea din camera asta e preocupată de ea nu pentru că le pasă pe bune, ci pentru că o percep ca pe o problemă de rezolvat.

... ʺ

Texas

 

Înțelepciune

Nu e nimic nou în asta – eu și sora mea am crescut mari cu proverbe.

De câte ori vorbesc la telefon cu ai mei, se mai strecoară vorbe de duh pe care ei mi le împărtășesc cu mândrie din înțelepciunea populară. Râd, adesea. Dar cel mai mult mi se umple sufletul de mândrie. Căci proverbele ăstea ajung să țină rol de haine, de acoperitoare când realitatea pare să se încăpățâneze să se arate urâtă și nedreaptă.

Las’ că la vară va fi cald și bine.

Aștept. Și sper, căci pe deasupra ai mei ne-au ținut mereu optimiste.

 

Și boul are limba lungă, dar face numai mu.

Nu te descuraja. Ce e mare e și el mic în ochii altora.

M-am pierdut

În fiecare râu pe care am vrut să-l trec

În fiecare ușă pe care am încercat-o și era închisă

Și atunci aștept până se mai duce din culoare

 

Poate ești un pește mare

Într-un lac mic

Dar asta nu înseamnă că ai câștigat

Căci un altul mai mare poate veni

Și vei fi pierdut 

În orice râu pe care vei încerca să-l treci

Iar orice pistol pe care l-ai ține în mână, s-ar descărca

Așa că aștept aici până când focul tragerilor se oprește

Și aștept până se mai duce din culoare

Când

Când mi-e dor de voi, oftez. Ce gest banal! Și stupid de-a dreptul. Unesc pierderea voastră cu plictisul, când existența voastră a fost orice, dar nu asta.

Când mi-e dor de voi, mă încrunt și-mi strâng buzele, de parcă aerul care ar ieși prin ele v-ar îndepărta din mintea-mi.

Când mi-e dor de voi, mi-e inima grea, căci tot ce știe ea e să ceară și nu vrea să înțeleagă de rațiune.

Când mi-e dor de voi, sunt voi. Absentă/ prezentă și tristă/ voioasă. Și miroase a leuștean, a must proaspăt zdrobit și văd aievea paharul de apă cu buline maro (de aici oare nevoia mea de câțiva ani încoace să mă înconjor cu lucruri ce au modele cu forme geometrice?!).

Când mi-e dor de voi, nu mai exist. Așa pierderea nu se simte. Iar eu până la vârsta asta tot n-am învățat să pierd. E în legea firii să pierzi, dar mă încăpățânez să refuz și doare, doare prea tare pierderea. Și mi-e dor. Iar dorul se transformă într-o picătură de vopsea strivită de o pensulă pe o pânză albă – mă-ntind agale, acopăr și mă pierd și eu. M-acopăr și pe mine, căci e mai ușor să uiți de tine când gândul ți-e la alții.

Corporația în revista literară Argeș

În primul număr al revistei Argeș din acest an, Cristian Meleșteu scrie câteva cuvinte despre Corporația. Mulțumesc! Dacă doriți să răsfoiți revista, o găsiți aici.

„Întoarce-mă la mine” și „Rămâne-mi” de Alex Andronic

Cărțile acestea două constituie un vălătuc pe care îl desfaci cu grijă, nu pentru că ți-e impusă, ci îți impui tu să îl desfaci ușor, luând puțin câte puțin din fiecare experiență povestită, din fiecare concluzie ori întrebare și să te înfrunți, să te privești, să te întrebi și să te ierți.

Cititorii sunt martori ai unei disecții care este făcută într-o manieră cumpătată, dar nu mai puțin dureroasă.

În „Rămâne-mi” avem intervenții ale Eului către Micul Eu. Doar cine n-a trecut prin pierderi, suferință, depresii n-ar putea înțelege rolul lor binefăcător și necesar.

Și pentru că orice aș scrie eu, mai convingătoare sunt textele din carte, am ales două fragmente pentru fiecare dintre cele două cărți.

 

Fragment din „Întoarce-mă la mine”

„ ...

Cred că ăsta e lucrul pe care l-am înțeles în primii ani de terapie, faptul că un lucru negativ nu trebuie și nu are voie să le anuleze pe cele pozitive. Mi-a luat mult timp să înțeleg cât de mare poate fi impactul unei acțiuni pe care o facem de cele mai multe ori fără să ne gândim înainte. Tu când ai țipat la cineva ultima oară? Când te-ai răstit? I-ai zis vreunui om că nu-l mai suporți, deși nu ăsta era adevărul? Eu, da.”

 

Fragment din „Rămâne-mi”

„ ...

Adevărul e că iubirea nu e niciodată o certitudine; e o luptă continuă între ceea ce simțim și ceea ce gândim că ar trebui să simțim. E un pariu pe care îl facem cu noi înșine, mizând pe iluzia că, de data aceasta, s-ar putea să fie diferit. ”

Râurile din ceruri - Elif Shafak

Poate că blândețea ce transpare din scrierile lui Elif Shafak este motivul pentru care cărțile ei îmi sunt atât de dragi. Iar cea mai recentă carte a lui Elif susură și te împresoară și te găsești închizându-i coperta complet renăscut. O minunăție de carte pe care vă rog să n-o ratați!

 

Un fragment din carte:

‘…..

Arthur se gândește pentru o clipă. 

- Dl. Bradbury mi-a spus că sunt bun să remarc ce altora le scapă – nu sunt sigur că acest lucru poate fi numit talent.

Autorul zâmbește. 

- Mie îmi pare un adevărat dar. Poate că ai nevoie de timp să înțelegi cum ai putea să-l folosești. Când răsare, soarele este plăpând, și apoi, cu cât ziua înaintează, el capătă putere.

….’

 

Veți înțelege rostul videoului de mai jos odată ce veți fi citit cartea.

Toate șansele din lume

Cum știi că nimic nu ți-e potrivnic și chiar și ce nu îndrăznești să visezi se poate împlini?

Când îi scrii lui Nepot mesaj ca să-i mulțumești că ți-a procurat halvița aia tradițională la care tot poftești de ceva vreme (mânca-l-ar Tuși!), iar Nepot îți răspunde în franceză.

Gata, 2025, mă declar pregătită!

Cel mai măreț cadou

 

Prima lecție

Am primit deja prima lecție din an de la o fetiță de 6 ani care a călătorit singură cu avionul vreo 3 ore - când ești singur, cântă-ți să-ți faci curaj.