Fizica tristeții - Gheorghi Gospodinov

Un fragment:

„Ne privim. Între noi sunt 60 de ani și un bărbat pe care ea îl ține minte la 25, iar eu l-am petrecut acum câteva luni, la 82. Și nicio limbă în care să ne putem spune totul.“

 

Spre rușinea mea, nu am cunoștințe despre literatura bulgară. Exceptând numele poetului Hristo Botev, a cărui poezie n-am citit-o, literatura bulgară rămâne o necunoscută. De fapt, de aceea încerc pe unde merg prin călătorii să achiziționez cărți scrise de autori autohtoni. În România, din păcate, nu prea ajung să fie publicați autori din alte țări cu literatură mai puțin promovată.

De aceea am cumpărat cartea asta, recunosc. Prea puțin am fost interesată de subiectul ei, cât de faptul că este un autor bulgar. Și surpriza s-a dovedit încă mai frumoasă descoperind stilul lejer și simplu (care nu este deloc ușor de păstrat într-o carte) în care Gheorghi Gospodinov scrie.

Plecând de la mitul Minotaurului, autorul leagă o sumedenie de ițe, mai mult sau mai puțin simbolice, cu tot ce înseamnă realitatea din care se descoperă un mit – viața de familie, adolescența, primele iubiri, dezamăgiri sau așteptări. Dar cea mai grozavă dintre ițele acestea este memoria. N-am putut să nu mă gândesc la motto-ul care m-a mânat și pe mine în lupta scriitoricească, acel motto găsit în romanul O.K. al lui Maria Arsene  – Amintește-ți că memoria trebuie s-o lași moștenire. Ca să nu moară odată cu tine. Amintește-ți! Amintește-ți!

Scriitorul se joacă un pic și cu cititorul; îl provoacă să iasă și el din labirintul în care este obișnuit să rămână atunci când parcurge o carte, orbit de acțiune și încercând să găsească înțelegerea (deci ieșirea din labirint).

Când închei romanul, ai nevoie de câteva clipe să-ți revii. Ai făcut cunoștință cu absolutul și reîntoarcerea la realitate poate fi dificilă. Iar dacă aveam vreun dubiu, scriitorul Gheorghi Gospodinov mi l-a spulberat – există fire pe care nu le vedem și care ne leagă de tot și toate.