De câteva săptămâni sunt în expectativă. Așteptarea a luat final, ceea ce e bine, dar în același timp nu prea deoarece iluziile mi-au fost zădărnicite.
Astă-vară, domnița de mai jos a ajuns la noi
în casă. Pentru cei care nu știu, nu-mi plac florile în casă și, da, nici nu
știu sau vreau să-mi dau interesul să le îngrijesc. Dar m-a vrăjit cu albastrul
ei și am cedat, am adus-o acasă.
După ce i-au căzut petalele, am tot așteptat
să văd cum înflorește din nou, nedând deloc crezare celor care mi-au spus că nu
va mai fi albastră.
Și iată că nu e albastră, e albă. Am aflat de abia acum că floarea fusese injectată cu cerneală și de aici minunăția de culoare.
Dar nu-i bai. Până la urmă trebuie să-mi
recunosc o victorie, și nu e una de colea – o floare mi-a supraviețuit. Nu-i puțin
lucru, vă zic!
P.S. Aista nu-i vreo încurajare să mi se
dăruiască flori în glastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu