Ce mai beau scriitorii

Toată lumea știe că-mi place să beau ceai și cafea (dacă laptele cu o ușoară aromă de cafea se poate numi așa). Dar când se lasă frigul, îmi place mult vinul. Roșu, bineînțeles.

De când cu pandemia și faptul că n-am mai plecat așa de des în afara țării, nu a mai trebuit să dovedesc nimănui că-s trecută de vremea majoratului și că pot bea alcool. Iată, există și avantaje.

Și nu era să vă las doar cu recomandări de cărți și plusez și cu o listă de vinuri roșii preferate. Și încă ceva, ca să înțelegeți lista de mai jos – mie îmi plac vinurile cu un postgust, nu doar să simți tăria alcoolului sau parfumul de la început. Nu-s o cunoscătoare într-ale vinului, dar citându-l pe al meu soț – să stabilești de îți place o nu, te face cunoscătoare. Așadar, iaca mai jos.

 

Emilia Barbera Decanta 68.2

Da, știu ce o să spuneți. Pentru că împărțim același prenume, musai e bun. Dar chiar e. Am descoperit ghinișorul acesta acum doi ani și ceva și nu mă satur. Sticla-schimbător de viteze a câștigat la capitolul prezentare.

 

Renatus – Vinuri de Măcin

Descoperit într-o seară de iarnă tulceană. Băut cu râsete și chiuieli, plăcut atât de mult încât trebuie recomandat și altora. Da, da, știu ce veți zice. Nici despre vinul ăsta nu pot fi imparțială, căci doar vine din regiunea mea. Nu-i bai, că mai vine unul.

 

Crama Darie – Străbun

Toma’ bun de savurat după o zi lungă (deși iarna nu-s zile lungi, poate doar urechi – și-ălea cauzate de alții). Parol că poți auzi nițel cum suflă crivățul.

 

Rară Neagră Saperavi – Domeniile Davidescu

Încă un vin descoperit acum doi ani și de care nu mă pot sătura. Are gust fermecător și catifelat.

Cum să-ți faci timp să citești

Primesc adesea întrebări despre cum fac să citesc atât de mult.

Și găsesc că nu este neapărat o chestiune despre a avea timp, cât despre a-ți face timp. Mereu mi-am făcut timp să citesc, în metrou, în drum spre birou sau spre casă, seara încă un pic, iar în weekend cât de mult se poate.

De când cu pandemia, cititul de dimineață nu-mi mai intră in program. E drept, nu mai sunt stresată să plec la o anumită oră sau că n-aș prinde metroul pentru a ajunge la timp. Și chiar am câștigat niște timp, dacă e să calculez drumul cu metroul (în jur de două ore pe zi).

Cu toate acestea, am încercat să-mi mențin obiceiul sănătos de a-mi acorda mici pauze – acelea deja agreate despre cum trebuie să ne ridicăm de la birou să facem mișcare și o pauză pentru a mă detașa de sarcinile de lucru, a mă relaxa puțin, citind câteva minute.

La final de zi, îmi fac timp să citesc măcar 20 de pagini. În unele zile, reușesc să citesc 100 de pagini, în alte zile nu. Dar știu că nu trebuie să mă forțez. Cititul este până la urmă de plăcere și acesta-i un aspect pe care nu mă las să-l uit.

Pentru cineva care și-a creat deja un obicei din a citi, chiar și puțin, zi de zi, cititul nu constituie un efort. Însă sfaturile mele îi vizează pe cei care nu au în programul lor cititul, însă își doresc să-l includă.

1. Lista

Dacă ești suferind ca mine și ai liste despre sarcinile de împlinit în viața personală și profesională, trece cititul în lista ta. Nu contează dacă citești pe diverse aparate sau dacă ești de modă veche, precum sunt eu, și nu citești decât din cărți, pentru că-ți place mirosul de hârtie sau cum se simte pagina, tu doar asigură-te că apare cititul în lista ta de lucruri de făcut.

Dacă ții evidența, ca mine, pe zile, trece cititul în fiecare zi timp de o lună. Încearcă cât poți de mult să nu sari peste citit sau să-l ștergi de pe listă, chiar și câteva pagini contează.

 

2. Podcasturile

Podcasturile sunt acum la mare modă. Pe lângă emisiunile pe care le asculți, îți poți salva diverse cărți audio. E adevărat, e o diferență între a citi și a ți se citi, dar aici scopul este să parcurgi o carte. Iar scopul scuză uneori mijloacele.

 

3. Începe cu puțin

Nu-ți impune un anumit număr de pagini de citit pe zi/ săptămână/ lună. Nu contează câte pagini citește X sau câte cărți citește Y. Tu începe cu puțin. Nu uita, cu cât impui mai mult cu atât efectul e invers decât ce-ți propui.

Mai încolo, când te vei fi dedulcit la citit, vei vedea că vei depăși numărul de pagini pe care îl citești de obicei. În plus, s-ar putea să-ți vină la îndemână să-ți setezi un număr minim de pagini de citit; cititorii de cursă lungă fac uneori asta.

 

4. E important ce citești

Nu-ți impune ce citesc alții. Sigur, e bine să-ți iei recomandări de la alți cititori (mai ales că dragul de lectură sporește odată cu parcurgerea unei cărți bune), dar e bine să te concentrezi pe subiectele care te interesează pe tine, pe tipul de literatură care nu te face să simți că-ți pierzi timpul (în general, cei care nu citesc, afirmă că nu citesc și pentru că au senzația că irosesc timpul aiurea).

 

5. Deconectează-te

Știu, ușor de zis, greu de făcut. Dar nu imposibil.

Se spune că dormim mai bine dacă nu ne zgâim în ecrane înainte de a merge la culcare. Nu știu despre asta, dar știu sigur că face bine să te deconectezi de la telefon si alte aplicații și siteuri. Eu practic deja de mulți ani weekendul de deconectare (nu intru pe Facebook, îmi verific emailul doar dacă am o urgență, iar telefonul e pe silențios și, de obicei, în altă cameră decât în cea în care mă găsesc – și îmi face așa de bine să am telefonul pe silențios, încât a devenit o normalitate, iar acum îl scot din acest modul doar dacă aștept vreun telefon).

E drept, mi-e și mai ușor deoarece n-am smartphone.

 

6. Planifică-ți pauze

Încearcă să-ți stabilești două pauze de citit, în timpul zilei și seara.

Pauza de citit din timpul zilei poate să aibă loc fie la prânz, fie când bei o cafea sau un ceai, fie atunci când simți că nivelul stresului dărâmă acoperișul și e nevoie să-ți abați atenția.

Obligațiile de acasă te pot opri să-ți iei seara o pauză de citit, însă încearcă să îți setezi un obicei de a citi câteva pagini înainte să adormi.

 

7. Ia o carte cu tine

Un alt lucru fain pe care l-am descoperit este să ai mereu o carte cu tine. Întotdeauna se găsesc momente moarte pe care le poți utiliza pentru citit – când aștepți să intri la o programare, când ajungi mai devreme la locul stabilit pentru o întâlnire, când aștepți sosirea unui mijloc de transport, când faci o călătorie etc.

Știu că e mai ușor să te uiți în telefon, dar alternativa cu cititul destresează.

 

Voi cum faceți pentru a vă găsi timp să citiți?

Cărți pe care le-am citit în 2021 și le recomand cu drag

Nu vă dezamăgesc nici anul acesta cu lista mea de cărți de recomandat. Dacă sunteți în căutare de ‘ceva bun de citit’, opriți-vă, vă rog, la rândurile de mai jos.

De n-ați reușit până acum și doriți să-mi citiți cărțile, iacătă aici câteva site-uri de unde le puteți comanda:

1. Aici veți găsi toate cele patru cărți ale subsemnatei.

2. Două șarmante.

3. Iar dacă sunteți în afara României, puteți comanda primele mele două cărți aici și aici. 

4. Bonus - prima recenzie video a poveștii lui Șugu. Mulțumesc, dragă Lulu!

 

Revenind la lista de cărți, poftiți de vă inspirați:

Fragil – Goșu Simona

Cât de aproape sunt ploile reci – Coșa Bogdan

Tot ce i-am promis tatălui meu – Ioana Maria Stăncescu 

Omul de castane – Soren Sveistrup

Omulețul din perete – Marian Coman

Preaiubita – Toni Morrison

Când vina ne desparte – Liane Moriarty

Dacă te-aș înțelege, aș avea această expresie pe față? – Alan Alda 

Bastarda Istanbulului – Elif Shafak

Interpret de maladii – Jhumpa Lahiri

Străinul – Stephen King

Piramida – Cristian Englert

Balada căpșunilor fără culoare – Zully Mustafa 

Eleanor Oliphant este bine – Gail Honeyman

Captivii – Debra Jo Immergut

10 căi pentru a le face față persoanelor care-ți fac rău – Lillian Glass

Copila de zăpadă – Eowyn Ivey

Pacienta tăcută – Alx Michaelides

Larry și iubitorii de câini – Paul J. Henderson

Pisicoteca practică a lui Moș Pârșu – T.S. Eliot

Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat – Alina Nelega

Cazul doctorului Kukoțli – Lyudmila Ulitskaya

Onoare – Elif Shafak

Bastian – Dora Pavel

Să vorbim despre moarte – Michael Hebb

Anul de grație – Kim Liggett

Britt-Marie a fost aici – Fredrik Backman

Cazul marchizului dispărut – Nancy Springer

O femeie nu e un bărbat – Etaf Rum

Soțiile – Tarryn Fisher

O chestiune de moarte și de viață – Irvin Yalom

Rămâi unde ești și apoi pleacă – John Boyne

Notă informativă bătută la mașină – Ileana Vulpescu

Fidelitate – Marco Missiroli

Suprafața reparării – Alain Gillot

Betty – Tiffany McDaniel

O să vă cam usture – Adam Kay

Patimi – Sofia Nădejde

Viitorul Amintirilor – Italo Svevo

Tunelul oranj – Nichita Stănescu

Clubul crimelor de joi – Richard Osman

Profeția și alte povești – Drago Jancar

Misterul Regelui – Despre scris – Stephen King

Nomada – Ayan Hirsi Ali

Ochii doctorului King – Haralamb Zincă

Ce simți în jurul gâtului – Chimamanda Adichie

Reîntoarcere în minunata lume nouă – Aldous Huxley

Candidații la fericire – Ileana Vulpescu

Înțelepciunea lui Sally Pantofi Roșii – Ruth Hogan

Jurnalul unui librar – Shaun Bythell

Ea a fost – Mark Hill

Așteptându-l pe domnul Bellivier – Britta Rostlund

Surprizele căpitanului Apostolescu – Horia Tecuceanu

Cele patru oglinzi ale adevărului – Ana-Maria Negrilă 

Imperiul fetelor bătrâne – Liliana Corobca

Regula de aur – Amanda Craig

Hainele înotătorului zăceau părăsite – Vendela Vida

Din cer au căzut trei mere – Narine Abgaryan

Prada – Ayan Hirsi Ali

Insula copacilor dispăruți – Elif Shafak 

De gardă-n noaptea de Crăciun – Adam Kay

Insula copacilor dispăruți – Elif Shafak

O miere ca un balsam curge peste cititorul care citește cartea aceasta. Iar asta nu e ceva nou pentru literatura scriitoarei Elif Shafak. Sau cel puțin, din punctul meu de vedere, acest lucru e și mai valabil pentru ultimele două romane ale ei – 10 minute și 38 de secunde în această lume ciudată, fiind celălalt. Scriitura ei e vădit mai tămăduitoare, mai melancolică, iar mierea ce o împresoară e mult mai densă.

Nu-mi place să dau detalii despre firul poveștii, dar vă pot spune că veți retrăi magia din poveștile Șeherezadei, și blândețea cu care autoarea vă poartă de la povestea unui personaj la altul este un catalizator important.

Vă las mai jos două fragmente minunate:

‘… Adam și Eva au cedat poftei de smochină, fructul tentației, dorinței și pasiunii, nu unei pofte de a mușca dintr-un măr. Nu doresc să vorbesc de rău o plantă prietenă, dar ce șanse are un măr anost pe lângă o smochină zemoasă care până și astăzi, la atâta amar de vreme de la păcatul original, poartă încă gustul unui paradis pierdut? ...’

‘... Trecutul este o oglindă neagră și diformă. Te privești în ea și nu vezi decât propria-ți durere. Nu e loc acolo pentru o altă durere decât a ta. ...’

Jocul recunoștinței

Bradul meu de Crăciun era gata împodobit. Un pic veverițos și roșu.

Ieri am primit încă două podoabe. Podoabe care și-au găsit frumos locul în bradul meu. Prieteni dragi mi le-au dăruit și mi-am amintit că săptămâna aceasta am uitat să joc jocul recunoștinței.

Așadar, azi sunt recunoscătoare pentru prietenii mei.

Pentru cei pe care, chiar dacă nu ne mai vorbim atât de des, îi simt aproape. Pentru cei care mi-au fost odată apropiați, iar acum sunt doar niște cunoștințe. Pentru cei care insistă, indiferent de cât de departe suntem unii de ceilalți, să-mi rămână aproape (și adesea mă onorează cu gesturi ca cele ce s-au adăugat la brad).

Trăiască prietenia!

Cadou

O carte este mereu un cadou potrivit. 

Pentru a vă îmbia la citit, scriitorul vă citește din cărțile sale, la gura sobei. Cărțile pot fi comandate de aici.

Credință

Vorbeam (pe speaker) cu Nepot și soră-mea despre un viitor test la religie pe care trebuie să-l dea Nepot. Și, dintr-una în alta, am ajuns la marea întrebare.

Eu: Tu crezi în D-zeu?

Nepot: Da. Păi cum am luat eu 8 la mate, e clar că există!

A venit Moșu'!

 Pare-se că am fost cuminte.

Later edit: M-a sunat Nepotu' și mi-a confirmat că am fost cuminte. De aceea îmi va aduce halviță. Ce tușă mai e ca mine cu nepot cu inimă de aur?!

Scrisoare către Moșu’

Vorbeam cu sora mea la telefon și nu mai știu de ce, dar am ajuns la smartphone. La viața mea fără el. Nepotul, ascultând cu sârg conversația (eram pe speaker) și dând dovada clară că ne moștenește grav, sări cu o soluție – Spune-i să-i scrie lui Moșu’!

Sora mea: De ce?

Nepot: Să-i aducă smartphone.

 

Sora mea: Păi, n-auzi că ea nu vrea!

Nepot: Aa, ei lasă, să-i scrie oricum.

 

Așa că, dragă Moșule, îți scriu. E drept, a trecut tare mult timp de când ți-am scris ultima dată și nici nu mai știu dacă pot să-mi scriu dorințele precum o făceam odat’. Scurte, la obiect și prea puțin justificate. Așa că iartă-mi stângăcia cu care îți scriu azi.

 

Dragă Moșule,

 

Eu nu vreau smartphone. Deloc.

Dar vreau - chiar tare – momente dintre acelea de care mi-ai mai adus. Ălea, în care ne hăhăim fantastic cu ai mei dragi.

 

Drum lin către noi!

Tușa lu’ Nepot

Comentarii pe Bookster

Cea mai mare bucurie a unui scriitor este să fie citit. Indiscutabil.

Dacă scriitura place, nu mai ține de el sau ea. Și asta deoarece scriitorul și-a dat interesul să exprime cât mai bine ceea ce a dorit, dar felul în care un cititor primește și interpretează scriitura ține de persoană. Persoana cititorului, și anume.

Articolele mele online (cincisprezece la număr) de la Bookster sunt citite, iar asta mă bucură tare. Și mai mult, mă bucură să citesc comentariile. Iată-l pe cel mai recent la articolul '5 motive să citești cărți'.

Mulțumesc, dragă Ana! Mulțumesc că ți-ai luat din timpul tău să mă citești. Mulțumesc pentru comentariul tău. Scriitoarea e onorată.

Cred că sărbătorile vin

 Am ceaiul meu preferat și cărți să-mi țină de urât.

Cele patru oglinzi ale adevărului – Ana-Maria Negrilă

Acest prim roman istoric al Anei-Maria Negrilă este o încântare. Descrierile târgurilor vechi, ale porturilor și meșteșugurilor oamenilor acelor timpuri sunt făcute cu multă măiestrie și grijă.

I-am urmărit cu frământare parcursul orfanului Ștefan, admirându-i îngăduința, speranța și talentul de desenator. Povestea lui Ștefan poate fi povestea oricui, dacă ne raportăm la dorul de descoperire și cunoaștere. Destinul, însă, îi rezervă multe încercări când decide să plece din Cetatea Sucevei în compania lui Miro, un tânăr cu zvâc dar misterios.

Trecut deja de momentul cotiturii în relația cu Miro, Ștefan dorește să afle adevărul din spatele deciziei lui Miro. E tocmai acest zbucium întru aflarea adevărului care îmi pare esența tuturor încercărilor omenești, iar personajul îl manifestă din plin. Poate și de aici se explică titlul - așezând bidimensional patru oglinzi care să acopere lungimea și latitudinea (că tot dorește Ștefan să cutreiere Pământul), adevărul n-are cum să ne mai scape.

Vă îndemn cu drag să citiți acest roman.

Fapte bune

Azi sunt tare bucuroasă. Plutesc nițel pe nori muzicali.

Ai mei mi-au adus casetele pe care le aveam pe acasă și am petrecut zilele acestea ascultând albume vechi, dar și înregistrările mele. Ce vremuri! Când derulam caseta cu un creion...

Ba și mai mult, am descoperit amintiri audio. Eu și verișoara întrecându-ne în cântare. Bineînțeles că eu eram mai vocală, năvălea încă de pe atunci talentul.

Și uite cum iar joc jocul recunoștinței căci fără un drag prieten, n-aș fi putut asculta minunățiile acestea. Cinste lui! Dar mai ales, ce bine că mai sunt de-ai mei pe lume, care mai țin la lucrurile depășite dar încă funcționale.

Iaca, vă las cu un sunet minunat de pe caseta aceasta.