Sunt tânără!

Nu știu dacă lumea simte că sunt fiica mai mică, dar m-am găsit adesea în situații în care a trebuit să mă lupt pentru vârsta majoratului sau să arăt că sunt și eu, dom’le, adult.

O pauză lungă de la asemenea întâmplări m-a făcut să ajung la concluzia (greșită) că, gata, sunt om mare, am și eu riduri, nu mai este necesar să mai lupt pentru a fi considerată adult.

Murphy și legile sale sunt mereu cu noi! Într-o singură seară am avut parte de două momente, la distanță de maximum jumătate de oră.

 

Prima Întâmplare

Intru într-un aprozar pentru că mă luaseră de ochi niște piersici. Am pus câteva într-o pungă și m-am dus către locul unde era casa de marcat. De undeva din dreapta, aud o voce de femeie.

- Dă la mama!

Cuminte, îi întind punga, doamna cântărește, îmi spune cât costă și îi întind banii.

- Să nu vă supărați pe mine, vă rog! Dar până să vă aud vocea am crezut că sunteți din copiii ăștia care trec seara de la școală, pe drumul spre casă.

- Stați liniștită, râd încântată, nu e nicio problemă.

- Ziceți dumneavoastră, dar au fost persoane care s-au supărat rău și mi-au vorbit așa de urât!

- Ei, există lucruri mult mai rele în viață decât să te creadă unii mai tânăr decât ești, și îi zâmbesc recunoscătoare pentru ce mi-a împărtășit.

Ies din aprozar cu un zâmbet mare pe față; poate că nu sunt atât de înaltă, dar tânără da.

 

Întâmplarea a doua

Intru într-o măcelărie arabă să-mi iau ceai, bineînțeles. Aleg repede cutia și domnul, de după tejghea, îmi spune să iau o chiftea.

- Nu vreau, mulțumesc!

- Hai, ia!

- Nu vreau.

- De ce nu vrei?

- Că nu vreau! îi răspund eu obraznic.

- Nu se poate, trebuie să iei.

Îmi dau seama că omul insistă din bunătate sau dintr-un simț al negoțului, așa că cedez, văzându-l cum stă de ceva vreme cu mâna întinsă spre mine și ținând tava. Iau o chiftea.

- S-o mânânci, da!

- Da, râd, promit.

- Așa, așa. Să ai grijă, da?!

Ies râzând și-mi înfig dinții în chiftea. E așa de bună că mai că-mi vine să mă întorc să mă scuz că am fost ingrată și să-i mulțumesc c-a insistat să mănânc ceva așa de delicios. Dar mă voi revanșa eu cândva. Deocamdată mă bucur de bunătatea străinilor, care și ea trece prin stomac și urcă sus, sus, tare sus, acolo unde fumurile gândurilor noastre ne încețoșază uneori percepția lucrurilor frumoase de lângă noi și ea, bunătatea, draga de ea, aduce puțină seninătate.