Pricomigdale

Am ajuns azi la Romană și când am trecut prin fața Cofetăriei Casandra, mi-am amintit că sunt luni bune de când n-am mai intrat să-mi cumpăr niște pricomigdale sau o Pavlova cum rar găsești mai bună prin București.

Cum eram în plimbare, Pavlova nu-mi puteam cumpăra, dar pricomigdale da.

Când a venit rândul meu, am cerut 250 de grame de pricomigdale. Doamna drăguță de la casă mi le-a pus într-o cutie. Pentru că mai aveam niște drumuri de făcut, am rugat-o să mi le pună într-o punguță. Doamna le-a pus într-o punguță de hârtie și apoi a insistat să le mai pună într-o punguță de plastic, să nu se sfarâme. Eu i-am mulțumit că este atât de atentă, iar dânsa mi-a răspuns:

- Păi, vă țin minte, sunteți clienta noastră fidelă, cum să nu avem grijă de dumneavoastră!

Și uite așa, cu mască, și după o absență de câteva luni, doamna tot mă recunoștea.

Și mi-am amintit din nou de ce îmi place să mă întorc la unele locuri unde oamenii știu să fie oameni. Momentul a fost la fel de dulce și liniștitor precum pricomigdalele pe care le face cofetăria aceasta. Și nu numai, toate prăjiturile de acolo sunt minunate. Spre deosebire de alte cofetării, explorează, nu se joacă doar cu același tip de cremă pe care îl pun în toate prăjiturile, schimbând doar numele acestora.

Dacă nu le-ați încercat, este cazul. Pricomigdale mai fine n-am mai pomenit până acum.