Reziliență

Ne plac poveștile de succes. De fapt, în general, aplecăm urechile doar la povești de succes. Iar asta pentru că ne ajută să ne poziționăm, inconștient, într-o poziție favorabilă cu privire la problema pentru care am dori rezolvare ori succes.

Uităm, însă, adesea că succesul nu vine pe tavă. Succesul nu are legătură cu cât de bine te prezinți, cât de bine prezinți proiectul pe care îl dorești încununat de succes, câtă experiență ai, ce impact va avea și cât va dura acel impact după lansarea proiectului, dacă ești cunoscut sau nu, dacă aduci ceva nou și revoluționar pe masa deja plină de proiecte similare, dacă ești credibil în rolul tău de inițiator/ susținător al proiectului etc.

 

De fapt, succesul are legătură cu toate cele de mai sus. Cumva, ele trebuie să se găsească pe aceeași axă, în același timp. În plus, trebuie să fii dispus să primești răspunsuri descurajatoare, refuzuri și să insiști. Iar adevărul este că odată ce aceste criterii sunt îndeplinite, succesul poate să nu ți se întâmple. Iar aici intervine norocul, pe care nimeni și nimic nu-l poate influența.

 

Există atât de multe cazuri în care oamenii au îndeplinit criteriile de mai sus, însă șansa nu a fost de partea lor. Iubesc să citesc exemple încurajatoare de ‘oameni de succes’ ori ‘proiecte de succes’. Dar după ce termin de citit, realizez că mai este vorba despre altceva. Ceva ce nu apare neapărat în aceste interviuri sau relatări.

 

Vă dau un exemplu simplu – J. K. Rowling. Ei bine, scriitoarea aceasta este exemplul dat cel mai des când vorbim despre reziliență. Manuscrisul ‘Harry Pottter’ a fost refuzat de douăsprezece ori înainte de a fi acceptat pentru publicare. Oare ați încercat să propuneți un proiect de mai mult de două ori?!

 

Eu da. Și este tare greu să faci față refuzului sau unei explicații atât de rizibile încât uneori ai prefera să nu fi primit niciun răspuns. Dar douăsprezece refuzuri constituie mult de îndurat. Ei bine, asta este o adevărată dovadă de reziliență. Partea tristă este, însă, că pentru fiecare poveste de succes de tipul celei trăite de J. K. Rowling există sute, poate chiar mii de exemple de scriitori care nu au avut parte de același deznodământ. Chiar dacă au dat și ei dovadă de reziliență.

 

Așa că revin asupra ideii importanței șansei în cazul unui proiect. Și nu vă voi vorbi despre rune, căci nu mă pricep deloc. Dar da, chiar cred că șansa poate face diferența.

Iar pentru șansă avem nevoie să demonstrăm reziliență. Ajutându-mă de inspiraționalele mele, redau mai jos citatul din Rocky:

“Lumea aceasta nu este plină doar cu lucruri bune. Este un loc în care se găsesc răutăți și oameni afurisiți, care te vor îngenunchea și vor încerca să nu te lase să te ridici, dacă le permiți. Tu, eu sau oricine altcineva nu te va lovi la fel de tare precum viața. Iar esența nu este despre cât de tare ești lovit; este despre cât de tare ești lovit, însă continui să mergi înainte.”

Rocky Balboa în Rocky, 1976

 

Așadar, secretul este să insistați și să insistați. Luați o pauză, iar apoi insistați din nou. Poate șansa se lasă mai ușor prinsă într-o nouă încercare.

Iar la inspiraționalele mele mai adaug azi una: Nu mor caii când vor câinii!