Stelute

Lucrul manual a fost mereu incurajat in familia noastra. Mama si sora croiau haine, crosetau sau impleteau; tata repara chiuvete, pantofi sau aragaze, iar eu mi-am incercat talentul cu scrisul cu creta pe spatele dulapurilor sau scaunelor, cu lipitul repetitiv al lantului de argint cu ciocanul de lipit cu cupru, cu varsatul de aracet pe covoare sau cu patatul hainelor cu cerneala. Dar ori de cate ori se apropia Craciunul, tata prindea brusc o incredere nemasurata in creativitatea mea si ma incuraja sa fac decoratiuni de Craciun. Decupam stelute din cartoane si cu ajutorul lipiciului le imbracam in staniol simplu sau colorat. Apoi, le legam pe cate o sfoara si le atarnam prin camere. Mi-amintesc ca am facut la un moment dat si cateva « scara pisicii » din hartie creponata colorata, pe care le infasuram printre crengile brazilor. Nu reuseau insa sa supravietuiasca unui alt Craciun pentru ca atunci cand strangeam decoratiunile din brad pesemne ca o faceam cu niscaiva neatentie. 

Surprinzator, totusi cateva stelute argintii au ramas, peste timp, marturie incontestabila a creativitatii mele. Si daca stau sa ma gandesc bine, si literele de tipar scrise cu creta inca mai dainuie pe placajul din spatele sifonierului din vechiul meu dormitor.