Scrisoare către Moșu’

Vorbeam cu sora mea la telefon și nu mai știu de ce, dar am ajuns la smartphone. La viața mea fără el. Nepotul, ascultând cu sârg conversația (eram pe speaker) și dând dovada clară că ne moștenește grav, sări cu o soluție – Spune-i să-i scrie lui Moșu’!

Sora mea: De ce?

Nepot: Să-i aducă smartphone.

 

Sora mea: Păi, n-auzi că ea nu vrea!

Nepot: Aa, ei lasă, să-i scrie oricum.

 

Așa că, dragă Moșule, îți scriu. E drept, a trecut tare mult timp de când ți-am scris ultima dată și nici nu mai știu dacă pot să-mi scriu dorințele precum o făceam odat’. Scurte, la obiect și prea puțin justificate. Așa că iartă-mi stângăcia cu care îți scriu azi.

 

Dragă Moșule,

 

Eu nu vreau smartphone. Deloc.

Dar vreau - chiar tare – momente dintre acelea de care mi-ai mai adus. Ălea, în care ne hăhăim fantastic cu ai mei dragi.

 

Drum lin către noi!

Tușa lu’ Nepot

Comentarii pe Bookster

Cea mai mare bucurie a unui scriitor este să fie citit. Indiscutabil.

Dacă scriitura place, nu mai ține de el sau ea. Și asta deoarece scriitorul și-a dat interesul să exprime cât mai bine ceea ce a dorit, dar felul în care un cititor primește și interpretează scriitura ține de persoană. Persoana cititorului, și anume.

Articolele mele online (cincisprezece la număr) de la Bookster sunt citite, iar asta mă bucură tare. Și mai mult, mă bucură să citesc comentariile. Iată-l pe cel mai recent la articolul '5 motive să citești cărți'.

Mulțumesc, dragă Ana! Mulțumesc că ți-ai luat din timpul tău să mă citești. Mulțumesc pentru comentariul tău. Scriitoarea e onorată.

Cred că sărbătorile vin

 Am ceaiul meu preferat și cărți să-mi țină de urât.

Cele patru oglinzi ale adevărului – Ana-Maria Negrilă

Acest prim roman istoric al Anei-Maria Negrilă este o încântare. Descrierile târgurilor vechi, ale porturilor și meșteșugurilor oamenilor acelor timpuri sunt făcute cu multă măiestrie și grijă.

I-am urmărit cu frământare parcursul orfanului Ștefan, admirându-i îngăduința, speranța și talentul de desenator. Povestea lui Ștefan poate fi povestea oricui, dacă ne raportăm la dorul de descoperire și cunoaștere. Destinul, însă, îi rezervă multe încercări când decide să plece din Cetatea Sucevei în compania lui Miro, un tânăr cu zvâc dar misterios.

Trecut deja de momentul cotiturii în relația cu Miro, Ștefan dorește să afle adevărul din spatele deciziei lui Miro. E tocmai acest zbucium întru aflarea adevărului care îmi pare esența tuturor încercărilor omenești, iar personajul îl manifestă din plin. Poate și de aici se explică titlul - așezând bidimensional patru oglinzi care să acopere lungimea și latitudinea (că tot dorește Ștefan să cutreiere Pământul), adevărul n-are cum să ne mai scape.

Vă îndemn cu drag să citiți acest roman.

Fapte bune

Azi sunt tare bucuroasă. Plutesc nițel pe nori muzicali.

Ai mei mi-au adus casetele pe care le aveam pe acasă și am petrecut zilele acestea ascultând albume vechi, dar și înregistrările mele. Ce vremuri! Când derulam caseta cu un creion...

Ba și mai mult, am descoperit amintiri audio. Eu și verișoara întrecându-ne în cântare. Bineînțeles că eu eram mai vocală, năvălea încă de pe atunci talentul.

Și uite cum iar joc jocul recunoștinței căci fără un drag prieten, n-aș fi putut asculta minunățiile acestea. Cinste lui! Dar mai ales, ce bine că mai sunt de-ai mei pe lume, care mai țin la lucrurile depășite dar încă funcționale.

Iaca, vă las cu un sunet minunat de pe caseta aceasta.