Pages

luni, 12 februarie 2024

Puterea muzicii

Am petrecut un weekend fără voce (da, e trist că n-am putut chiui așa cum îmi place ori de câte ori mergem pe la ai mei și speriem vecinii), dar muzica mi-a ținut locul. 

Și ține și mai departe, căci mi-a zis cineva că în timp asociezi melodiile cu momentele pe care le-ai trăit. Ascult, trăiesc și dansez. Ceea ce vă urez și vouă. Iar dacă tălpile vă dor de la sărit pe melodia asta, faceți exact ce trebuie.

duminică, 28 ianuarie 2024

Totul veșnic

Am ascultat prima dată CD-ul O întâmplare a ființei pe când elevi alergau în jurul meu și-mi spuneau să-l opresc că e prea trist.

Așa că am început să le cânt despre fericire și strada Speranței la parter. Copiii s-au amuzat, au învățat cântecul și l-au cântat și acasă, iar părinții s-au amuzat și ei.

Dar CD-ul l-am luat acasă și l-am ascultat. Și mi-a plăcut foarte mult. Împletirea cântecului cu poezia este absolut minunată. Luați și ascultați cele de mai jos și lăsați-vă purtați de vocile extaordinare ale Leopoldinei Bălănuță și Narcisei Suciu – vă previn, are să tremure carnea pe voi.

Leopoldina Bălănuță - din păcate, niciunul din poemele recitate în album nu se găsesc pe internet. Unul din preferatele mele este Poemul femeii care iubea primăvara de Magda Isanos. Mai jos o regăsiți pe Leopoldina Bălănuță recitând Liniște de Lucian Blaga.


Narcisa Suciu – Ai fi putut să fii


miercuri, 24 ianuarie 2024

Nu ești singur

Pentru cei care se simt blocați, stresați, neajutorați, ignorați, la capătul puterii sau al răbdării - nu ești singur!


luni, 22 ianuarie 2024

Idei

N-am lucrat la urgențe, dar am învățat din niște experiențe nebune importanța planului și a clarificării priorităților. 

Mediul de lucru sănătos poate părea o utopie, dar cred sincer că nu e așa. Totul începe de la tine și de la faptul că tu poți seta felul în care alegi să duci sarcinile la capăt, real sau într-un fel nebunesc.

Și despre asta este vorba în videoul de mai jos.

miercuri, 17 ianuarie 2024

Soluție

Sunteți în căutare de soluții la problemele voastre? Gata, am găsit răspuns. Universal, chiar. 

Oprește-te!/ Termină/ Gata!

Și le jonglați per zi, per moment. Soră-mea știe ea bine ce știe. Tot de la ea am vorba aia cu 'nu mor caii când vor câinii'. Și se pare că sunt atât de mulți câini...

duminică, 31 decembrie 2023

Cărți pe care le-am citit în 2023 și le recomand cu drag

Dintre cărțile citite în 2023, cele de mai jos m-au încântat și le puteți lua în considerare dacă sunteți în căutare de ceva bun de citit’.

 

O moarte dulce - Simone de Beauvoir

Stela – Simona Goșu

Femeia invizibilă și alte povești – Slavenka Drakulic

Origine - Saša Stanišić 

Gene dominante – Ștefania Mihalache

Cine-i păzește pe paznici? – Dorel Vișan

Bătăliile din deșert – Jose Emilio Pacheco

Daniel Stein, traducător – Lyudmila Ulitskaya

Strălucitor – Viorel Ilișoi

Dezrădăcinare – Sașa Zare

Call me Esteban - Kalamujić, Lejla

Crimele lui Alice – Guillermo Martinez

Inteligența emoțională în leadership – Daniel Goleman

Ochii galbeni ai crocodililor – Katherine Pancol

Locuință – Jhumpa Lahiri

Legată cu funia de pământ – Lorina Bălteanu

Apă proaspătă pentru flori – Valerie Perrin

Una din noi e de prisos - Sidonia Drăgușanu

Libertate – Virginia Woolf

Depășindu-l pe D-zeu – Richard Dawkins

Nevoia de amintiri – Gheorghe Filip

N-am fost niciodată al vostru – Horațiu Lașcu

Călătorind spre Babadag – Andrzej Stasiuk

Eroii mei – Viorel Ilișoi 

The Dedauls Book of Slovak Literature – Peter Karpinsky

Umanii – Matt Haig

Atunci când am fost fericiți – Jiyoung Gong

Iernile sufletului – Katherine May

Vorbe la purtător în izmene pe călător – Ohara Donovetsky

Cățeaua – Pilar Quintana

Măștile exilului – Constantin Arcu

Motiv criminal – Ann Girdharry

Ecouri în memoria timpului – Claude Spaak

Despre creierul femeii și alți demoni – Sofia Nădejde

Multă forță și un gram de gingășie – Andrei Dosa

Umbra pierdută – Carmen Firan

Analiza minții – Bertrand Russell

Groapa marianelor – Jasmin Schreiber 

Nedoctoricit – Adam Kay

Dumnezeu e la un bloc distanță – Ciprian Măceșaru

Pierdut pe planeta China – J. Marteen Troost

Ura – Anne Holt

Zen în arta scrisului – Ray Bradbury

Hibiscus mov – Chimamanda Adichie

Fizica tristeții – Gheorghi Gospodinov 

Viața sexuală a canibalilor - J. Marteen Troost

Împărăteasa – Liliana Nechita

Noaptea oracolului – Paul Auster

Floriografie – Jessica Roux 

Verii – Karen McManus

Toate culorile mele – David Quantick

Doamna cu ochelari negri – Sidonia Drăgușanu

sâmbătă, 18 noiembrie 2023

Mediu de lucru sănătos


Am tot scris despre eficiență (aici și aici) pentru că mi s-a părut important să trasez modalitățile în care un angajat își poate îndeplini sarcinile, obținând nu numai livrabilul dorit, dar și acumulând cât mai puțină frustrare profesională pe parcursul îndeplinirii sarcinilor.

Ei bine, toate aceste recomandări ale mele se adună sub o singur umbrelă – mediul de lucru sănătos.

 

Ce este un mediu de lucru sănătos?

Un mediu de lucru sănătos înseamnă, în primul rând, un mediu în care ești respectat și respecți, la rândul tău. Poate suna bătrânește, dar cred că fără respect nu se poate construi nimic. Absolut nimic. Căci de acolo pornește înțelegerea, empatia și dorința de a ajuta colegii/ managerii să ducă la bun sfârșit un proiect.

Elementele unui mediu de lucru sănătos

În viziunea mea, acestea sunt cele mai importante elemente ale unui mediu de lucru sănătos:

1.  Claritatea sarcinilor

Când știi exact cine și ce face, nu mai e loc de interpretări. Și, dacă îmi permiteți, nici de dat sarcina de la unul la altul.

 2. Fluxul de informații

Lipsa de comunicare. Toată lumea indică lipsa de comunicare drept motiv principal pentru nelivrarea proiectelor sau pentru neînțelegerile din cadrul companiei/ echipei. Așadar, fluxul de informații de la executant la manager și invers poate îmbunătăți considerabil situația.

 3. Proceduri clar stabilite

Fie că ești nou sau mai vechi într-o companie, trebuie să îndeplinești sarcinile conform unor proceduri. Dacă ele nu sunt documentate undeva unde toată lumea poate să aibă acces se creează haosul. Eu recomand și documentarea procedurilor interne de livrare a sarcinilor în cadrul departamentului. Suntem oameni și greșim sau uităm, iar tocmai de aceea un document pe care să-l poți consulta ori de câte ori ai dubii e mană cerească. În echipa mea, eu am creat un manual de comunicare (Communication Handbook) unde documentăm constant orice schimbare la procedurile deja agreate sau procedurile pentru sarcinile nou-apărute.

4. Fluxul de feedback

Orice relație de lucru implică minimum doi oameni – manager și executant. Ca orice relație normală, ambele părți contribuie cu recomandări sau sesizează lucrurile care nu merg pentru a face relația să curgă pe termen lung. Așa este și cu relațiile profesionale, dacă feedbackul nu curge din ambele sensuri, nu știm ce și cum trebuie să îmbunătățim. Știu că este greu ca un executant să-i dea feedback unui manager, dar dacă managerul dorește o eficientizare a tuturor proceselor, ar trebui să încurajeze asta. Nimeni nu vrea un lingău pe lângă el, ci o relație constructivă.

 5. Responsabilitate și încredere

Cred că nu se poate responsabilitate fără încredere și invers. Când un angajat promite să livreze o sarcină, iar din varii motive care țin de el/ ea, sarcina nu mai este livrată, angajatul are mai multe posibilități de a administra situația (să anunțe din timp întârzierea pentru a găsi o soluție de comun acord, să folosească alte resurse, să devanseze alte etape mai puțin importante și să ajungă la termen etc.) – iar asta înseamnă responsabilitate. Când cineva își asumă responsabilitatea, arată că este de încredere, că este în căutare de soluții, iar asta ar trebui să fie suficient pe termen lung pentru manager (care are astfel motive să nu recurgă la micromanagement).

 6. Flexibilitate

Nu mă refer aici doar la posibilitatea de a lucra de acasă sau hybrid. Deși angajatorii au descoperit în ultimii ani că au mai mult de câștigat dacă se arată mai puțin rigizi cu privire la acest aspect. Mă refer la flexbilitatea în găsirea de soluții, în abordarea cu privire la îndeplinirea sarcinilor și găsirea de compromisuri pentru ca părțile să livreze.

 7. Mediul sigur

La început de carieră, am crezut că rolul meu era doar să execut, să nu pun întrebări pentru că aș fi deranjat managerul. Dar odată cu rateurile survenite în urma faptului că nu am clarificat niște aspecte, am înțeles că este mai bine să plictisesc/ enervez managerul cu întrebări decât să livrez o prostie care ne poate cauza și mai mult apoi amândurora, dar și companiei. Mediul sigur este acela în care nu ți-e teamă să adresezi întrebări (pentru că știi că managerul înțelege prin asta că îl respecți și dorești să îndeplinești cât mai bine sarcinile alocate) sau să deschizi discuții cu privire la niște aspecte pe care le-ai dori schimbate din cauza faptului că și-au dovedit ineficiența.

8. Mentalitatea de creștere

Învățăm zi de zi. Chiar și cei care nu se duc la traininguri, căci așa este societatea în care ne găsim și dezvoltările tehnice, și nu numai, au o mai mare amploare. Însă pe lângă toate acestea, trebuie să ne ținem la curent cu ce apare nou în domeniul în care activăm, dar și să îmbunătățim alte cunoștințe adiacente. Când învățăm ceva nou, creierul nostru secretă dopamină (hormonul fericirii), iar asta ne face mai optimiști, mai încrezători în noi și în viitor.

Precum am auzit de curând într-un video care prezenta motivele pentru care angajații mai tineri pleacă ușor mai repede decât cei mai în vârstă, iar esența de la final era – țineți minte, dacă nu învață, pleacă!

 

Cred cu tărie că omul, în esența lui, este mereu în căutare de îmbunătățiri (de aici și atât de multe descoperiri tehnice, și nu numai). Cele de mai sus reprezintă concluzii adunate pe parcursul experienței mele profesionale, coroborate cu idei, concluzii, întrebări de la oameni care simt și ei nevoia de schimbare și perpetuarea unui mediu de lucru sănătos. Doar împreună putem deveni suficient de puternici încât schimbarea să prindă trup.


Dacă ai citit până aici, îți mulțumesc. Și aș dori să-ți ofer cadou câteva întrebări. Te invit să le răspunzi mai jos sau să te gândești la ele. Oricum ar fi, vorbește cu prietenii, familia, colegii tăi despre ce înseamnă pentru voi un mediu de lucru sănătos. Iar ei pot vorbi, la rândul lor, cu alții. Și uite așa aducem schimbarea, căci nu e suficient doar să vorbim, trebuie să și acționăm.


Adăugire

Zilele trecute am vorbit cu o doamnă care a lucrat pentru o agenție cu care colaboram pe vremea când activam la un alt angajator și care ne lucrau vizualuri. Șeful ne dădea o singură indicație – trebuie să fie wow! Aparent, ai fii tentat să crezi că e mult spirit de creativitate în această indicație. Eu însă nu cred că o interjecție poate să clarifice prea mult ce vrea cineva. Și pentru că șeful nu știa ce voia, agenția era nevoită să tot refacă vizualurile. Asta până-ntr-o zi când cei de la agenție au realizat cât de multe resurse erau folosite inutil și cât timp se pierdea cu refacerile. Așa că au revenit cu o clauză nouă la contract, primele două refaceri intrau în costul vizualului, iar începând cu cea de-a treia modificare, angajatorul trebuia să plătească.

Mi-am amintit de acest aspect pentru că, din păcate, un angajat nu se poate proteja ca un colaborator extern de refacerea refacerii. Sau, cum am învățat eu de la o prietenă dragă, nu se poate proteja de cooperativa munca în zadar. Șefii au, în general, atitudinea te pun să refaci de toți banii’ căci ești captiv, lucrezi în echipa mea și vei reface de câte ori vreau eu, fără a se deranja uneori să dea vreo explicație. Și mă întorc inevitabil la ideea unui mediu de lucru sănătos și la faptul că un manager trebuie să înțeleagă și să aibă grijă ca nivelurile de frustrare ale angajatului să nu atingă cote extraordinare. Când muncești degeaba și totul se duce într-un fel de gaură neagră, ca angajat nu ești doar frustrat ci pierzi și sensul pe care munca ta ți-l poate da. E foarte important ca un angajat să nu se simtă așa. 

 

Tu ce elemente ai adăuga la lista mea de sus?   

Ce ai adăuga la mediul tău de lucru (din lista de mai sus și nu numai) că să fie unul (mai) sănătos?

Cine/ ce împiedică mediul în care activezi să fie (mai) sănătos?

luni, 6 noiembrie 2023

Povești


Am ajuns de ceva vreme la concluzia că noi am crescut mari cu proverbe și povești. Au ai mei tolbe de zicători și istorisiri care te fac să te prăpădești de râs sau care te pun pe gânduri. Am colectat-o pe cea mai recentă și o împart cu voi:

Decretul 402, bea și șeful, bem și noi!

marți, 31 octombrie 2023

Când și cum să oferi feedback


‘Nu o lua personal. E doar ceva la care ar trebui să lucrezi.’

De câte ori n-ați auzit asta?! 

Ei bine, eu am auzit-o de multe ori și încă o iau personal. Și știți de ce?! Munca este și ea ceva personal! Eforturi, rezultate, timp, atenție, abilități, toate acestea le folosiți când lucrați și sunt parte din voi. Nu puteți să duceți nicio sarcină de lucru la îndeplinire fără măcar o mică parte din voi.

 

Există un moment oportun de a da feedback?

Da, desigur! Feedbackul trebuie oferit într-un anumit cadru și timp.

 

Cadrul

Feedbackul trebuie oferit într-o ședință, fie ea față în față sau on-line (și nu în fața întregului colectiv, mai ales dacă e un feedback negativ). Astfel, ambele părți își pot explica punctele de vedere, dar și mai important, pot explica felul în care au ajuns la acele puncte de vedere. Feedbackul nu trebuie să fie o stradă cu un singur sens (doar de la manager către executant); dacă acest lucru se întâmplă, nu vorbim despre o relație profesională sănătoasă.

Managerii se pot lăsa păcăliți de mirajul titlului lor, crezând că dețin adevărul absolut, dar este important de subliniat că managerii sunt și ei oameni și pot greși. Scopul unei discuții de feedback este să se poată clarifica lucrurile și determina așteptările.

Dacă puteți evita, nu trimiteți feedback prin email. Un angajat trebuie să fie încurajat mereu să adreseze întrebări, iar emailul nu e instrumentul potrivit pentru a clarifica lucrurile. Unii devin defensivi sau se simt răniți, iar astfel punctul de vedere al celeilalte părți nu va putea fi înțeles.

Cel mai bine este să adunați tot feedbackul și să discutați pe marginea lui în cadrul unei ședințe. Iar asta va arăta că acordați persoanei respect și grijă.

Bineînțeles, timpul este o resursă insuficientă, așa că dacă aveți o echipă numeroasă este greu de stabilit întâlniri separate cu fiecare dintre ei. Dar aici vin să vă ajute întâlnirile individuale lunare pe care le aveți cu subalternii; ele constituie cadrul perfect de a discuta despre feedback.

Feedbackul poate fi trimis prin email doar dacă sunteți siguri că puteți să vă exprimați în termeni simpli și clari. Altfel, totul se poate transforma într-un schimb găunos de emailuri (sau WhatsApp emailuri) care nu ajută cu nimic și le consumă timp și energie părților, lăsându-le frustrate.

 

Momentul

Dacă oferiți feedback pozitiv, nu aveți nicio constrângere (nici de timp, nici de cadru)! Tuturor ne place să primim feedback pozitiv. Din păcate, acest lucru se întâmplă rar. Oare ați remarcat că insistăm să remarcăm sau să subliniem lucrurile negative?!

Desigur, acest lucru poate fi înțeles din natura umană. Nu binele ne protejează de pericole. Dar poate că ar trebui să schimbăm acest lucru. Acum milioane de ani, creierele noastre au început să se concentreze asupra aspectelor negative deoarece era un lucru esențial pentru supraviețuire. Dar acum nu mai e cazul. Deși nivelul de stres îndurat de unii angajați poate fi comparat cu momentul în care un animal sălbatic te aleargă în timp ce tu te poți apăra doar cu un băț pricăjit.

Ați remarcat că în partea despre cadru m-am referit doar la feedback negativ?! Eu nu am remarcat până când am început să scriu aici despre cel pozitiv. Vedeți, așa funcționează creierele noastre. Faceți o mică pauză și reflectați la asta.

Dacă oferiți feedback negativ – într-o ședință sau printr-un email – nu o faceți, vă rog, vineri după-amiaza! Revenind la începutul acestui articol, oamenii chiar iau personal feedbackul. Ați vrea să le stricați weekendul sau vă doriți o relație pe termen lung, bazată pe încredere și susținere? Chiar dacă un angajat este discipol al Aikido-ului și a citit cartea Arta Păcii, tot va fi afectat de feedback.

Se vorbește foarte mult despre cum să ai grijă de angajați prin cursuri de mindfulness, se vorbește despre egalitate, diversitate și incluziune, dar alte aspecte sunt ignorate. Un curs de mindfulness nu va salva angajatul de la burnout (epuizare profesională) sau de la demotivare atât timp cât o organizație nu sancționeză comportamentele inacceptabile. 

Respectarea timpului de odihnă (în timpul weekendului sau după ziua de lucru) – un fapt deja implementat în Franța, unde angajații au dreptul legal de a nu fi deranjați după programul de lucru și nu mai primesc telefoane sau emailuri – este un lucru important. Dar nu este suficient doar să se aibă grijă că angajații nu stau peste program. Un alt aspect este acela de a arăta grijă și interes pentru felul în care se dă feedback. Știu că nu este ușor; în general, lucrurile bune implică efort. Dar dacă doriți să lucrați într-un mediu în care fiecare angajat se simte sprijinit și dacă țineți la sănătatea mintală a echipei voastre, aveți în vedere cadrul și timpul în care dați feedback și susțineți această metodă indiferent dacă sunteți executant sau manager.

Nu vom reuși să schimbăm nimic dacă doar vorbim despre cum ar trebui să arate organizațiile sănătoase. Trebuie să realizăm unde greșim și să îmbunătățim, luând măsuri și astfel susținând schimbarea.

marți, 10 octombrie 2023

sâmbătă, 7 octombrie 2023

Perspective

Acum câteva săptămâni, am auzit la radio o melodie rock. Mi-au plăcut versurile, dar aveam să aflu că era o preluare. Ambele versiuni sunt la fel de frumoase.

Prima versiune - Tudor Gheorghe

A doua versiune - Trooper

duminică, 17 septembrie 2023

Eroii mei – Viorel Ilișoi


Dacă v-ați săturat de lucruri ‘minunate’ și ‘musai’, dacă sunteți, ca mine, în căutare de uman, de viu, de simțire și bunăvoință, cartea aceasta este exact ce aveți nevoie.

Scrie frumos Viorel Ilișoi despre eroii săi, cu grijă și atenție cuvintele lui înfloresc din poveste și-i sculptează marginile. Căci îmi pare că poveștile pe care le spune au deja viață și doar aveau nevoie de veștminte care să le dea forma pe care suntem capabili s-o recunoaștem.

M-au bucurat și m-au impresionat poveștile lui. Ce frumusețe este în umanul ăsta din ce în ce mai rar întâlnit!

 

...

Seriosul, severul, impenetrabilul profesor tace deodată ca un ceas stricat și sticla vie a ochilor lui, aburită de albeața bătrâneții, se umezește subit. Tace îndelung și parcă se aude tot ce spune în gând.

...” 

sâmbătă, 16 septembrie 2023

Cum să devii disciplinat


Cred cu tărie că multe obiceiuri folositoare pot fi deprinse. De exemplu, să reușești să faci diferența dintre timpul personal și timpul de lucru e important. De fapt, aceasta este cea mai importantă lecție despre disciplină pe care mi-am însușit-o și care, din păcate, nu se găsește pe lista lucrurilor importante de învățat.

Nu trebuie să ajungi la burn-out ca să începi să iei măsurile necesare. Consider că o organizație sănătoasă face din când în când curățenie și e atentă să aibă manageri responsabili, orientați nu numai către rezultate, dar și asupra oamenilor și care înțeleg că nu trebuie să intre cu picioarele acoperite de cizme de cauciuc în stabilitatea emoțională a angajaților și în timpul lor personal.

 

Am întâlnit companii care aveau echipe dedicate plângerilor pe motive etice și profesionale, dar mărturisesc că activitatea lor mi s-a părut mai mult de umplutură. Curățau pe alocuri și pe la margini, fără să intre cu adevărat în miezul problemei. Tocmai de aici mi s-a adunat greața despre eternele workshopuri despre valorile unei organizații. Când cei care prezintă valorile sunt tocmai cei care fac un spectacol din a arăta cum driblează ei regulile și principiile pentru că sunt manageri, ce încredere să mai ai că organizația își înțelege propriile valori sau chiar le respectă?

Mai exact, nu poți cere onestitate de la oameni când tu, ca organizație, oferi fățărnicie.

 

Ce legătură au principiile sau valorile cu disciplina? Ei bine, au. Iar când procedurile sunt clare sau constant actualizate să reflecte mersul lucrurilor și angajații se vor simți mai bine, mai puțin stresați de elementul surpriză care poate destabiliza un întreg proiect.

Am avut noroc de oameni care m-au învățat importanța disciplinei. Tata, de exemplu, este cel care m-a învățat cât de important este să ai un loc anume pentru un obiect, ca atunci când îl cauți să nu răscolești întreaga casă, ci să te duci cu ochii închiși să-l iei de acolo’.

 

De curând, vorbind despre ședințe, am realizat că felul meu de a fi la obiect și a mă exprima concis l-am dezvoltat cu precădere pe când mă găseam într-o echipă minunată de marketing în care am activat acum câțiva ani. Când am aflat că urma să avem o ședință săptămânală cu echipa extinsă pentru a avea o perspectivă clară asupra tuturor proiectelor, mi-am dat ochii peste cap. Asta și pentru că tocmai ce ieșisem dintr-o ședință care avea loc o dată la două săptămâni și care trebuia să dureze 40 de minute și ținuse două ore și jumătate. Însă noua ședință n-a fost deloc o pierdere de timp și foarte rar am depășit timpul alocat, iar atunci doar cu cinci sau zece minute. Fiecare participant era încurajat să-și expună pe scurt ce avea de zis și apoi treceam la următorul; iar cine avea nevoie de ajutor, primea cel puțin niște indicații.

 

Ce e de făcut

Pentru mine, disciplina înseamnă în primul rând claritate. Dacă nu ai lucrurile clare, nu ai cum să te organizezi. Mai jos, am enumerat ce cred eu că trebuie avut în vedere pentru a crește nivelul de disciplină.

 

Fă ordine

Un prim pas spre a deveni disciplinat este să faci puțină ordine – să afli prioritățile, să ai o idee cât de cât clară despre unde vrei să ajungi. Aș recomanda chiar și ordinea pe birou sau în laptop.

 

Pune întrebări

Am crezut, greșit, că rolul meu de executant ar fi doar să execut, să nu pierd timpul managerului cu prea multe întrebări. Dar, adesea, câștigi mai mult dacă iei puțin timp și îi adresezi întrebările necesare managerului. Ce pare timp pierdut folosit pentru clarificarea unor sarcini de lucru, se va dovedi de neprețuit pe durata sau la finalul proiectului. Nu te teme, pune întrebări. Managerii responsabili și care-și doresc ca proiectul să avanseze (pentru că știu din experiență că-s suficienți care nu, dar nu-ți spun nimic și te pun să refaci în van slide-uri de PPT, culori din vizualuri, culoarea unor căsuțe din tabelul Excel etc… pentru că imaginația n-are limite când sunt unii hotărâți să-ți piardă timpul aiurea) înțeleg că lucrurile trebuie clarificate pentru o bună desfășurare a sarcinii, dar și că ești motivat să înțelegi toate aspectele importante.

Experiența te va ajuta să fii proactiv și să pregătești întrebările din timp.

 

Rămâi concentrat

Când pui întrebări, asigură-te că rămâi concentrat asupra informației pe care vrei s-o primești. Unii, pur și simplu, nu se pot abține să nu deschidă paranteze când vorbesc. Adesea, o fac totalmente nevinovat. Alții, însă, sunt conștienți de asta, nu dețin răspunsul și încearcă să-și cumpere timp. Tu rămâi concentrat asupra scopului întrebării tale și nu te teme să insiști să primești răspunsul la întrebarea ta. Managerii responsabili vor recunoaște când nu au o informație și vor reveni către tine de îndată ce o obțin pentru că înțeleg că fără acea informație tu nu poți livra corespunzător o sarcină de lucru/ un proiect.

 

Învață din greșeli

Imediat după, analizează unde ai greșit, ce ai omis din vedere, ce informații ți-ar fi trebuit sau ce persoane ar fi trebuit să implici (uneori, este tare greu să ceri ajutorul, dar, din fericire pentru noi toți, există oameni care o fac cu bucurie și pe care te poți baza – cinste vouă, vă știți voi foarte bine cine sunteți!).

 

Fă un plan

Nu trebuie să fie unul elaborat, însă un plan cu principalele acțiuni (pentru a urmări cu ușurință unde te găsești, iar dacă sunt întârzieri să poți lucra la reașezarea priorităților) te va ajuta foarte mult.

 

Anticipează

Că vorbim de lucruri sau oameni (de la care ai nevoie să primești informații) care îți pot da proiectul peste cap, este bine să arunci din vreme un ochi asupra planului și să anticipezi unde ai putea să ai probleme.

 

Documentează

Există două tipuri de documentări pe care le folosesc și la care nu pot renunța, orice ar fi. Prima are legătură cu prezentul, iar cea de-a doua cu viitorul.

 

Despre prezent

În cazul în care apar întârzieri sau modificări ale elementelor inițiale, notează-ți starea de fapt, însoțită de data nouă la care trebuie să livrezi ceva (ai aici câteva indicații despre cum să te organizezi).

 

Pentru viitor

Dacă lucrurile au mers bine, notează-ți pentru viitor pașii pe care i-ai urmat (mai ales dacă este un proiect la care lucrezi regulat). Dacă ceva n-a mers, notează-ți (indiferent dacă vei mai lucra sau nu la un proiect identic, s-ar putea ca informațiile de acolo să te ajute pentru un alt tip de proiect (pe scurt, e un fel de a învăța din greșeli).

 

 

Ca orice deprindere, disciplina nu se învață peste noapte. Luați lucrurile pas cu pas, de preferabil cei prezentați mai sus, iar odată cu efortul susținut veți remarca avantajele.