Ca-s oameni blanzi ?
Ca-n inima nu porti doar vina ?
Privesti cu geana tremuranda,
si-ai vrea sa strigi,
dar te jelesti, plapanda.
La gatu-ti falnic ai legat esarfa.
Sa-ti fie scut !
Iar ochii-ti licaresc a-nvolburata.
Ai sa te-ncrezi in tine de acum.
Vei fi si port si nava si elice.
Vei fi naluca, dar niciodata scrum.
Caci cel ce n-a fost mistuit de flacari,
Si n-a simtit in inima alean,
E ca un stol pierdut de pasari,
Ce n-a zburat nicicand peste ocean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu