In generala, m-am remarcat. De pe banca. Nu
privea nimeni mai frumos ca mine. Apoi, in liceu, mi-a placut baschetul. Ce-i
drept, mai mult sa dau la cos. Iar la flotari faceam senzatie. Era momentul de
distractie al clasei.
Anul trecut, in schimb, planetele s-au
aliniat, iar sportul a inceput sa faca parte din viata mea. Am invatat sa merg
pe bicicleta. Si n-am cazut decat o
singura data. A fost foarte frumos. Mai ales pentru ca nu au fost victime.
Desi au existat persoane care au fost la un moment dat in pericol. Dar pentru
ca am tipat, au avut timp sa se dea din calea mea. De ce sa apelezi la frane,
cand ai glas ? Si se stie doar ca sunetul se propaga mult mai usor.
Weekend-ul trecut a adus o noua provocare.
Impreuna cu o prietena am pedalat pe o bicicleta cu patru roti. A fost
distractie. De ambele tabere. A noastra si a privitorilor. Trenuletul din
parc ne-a stricat, din cand in cand, plimbarea rectilinie. Un lucru e clar,
insa. Devin sportiva. Convinsa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu