Imi plac pantofii. Nicio noutate pana acum.
Insa am avut doua modele vajnice. Bunica si tata.
Mi-o amintesc pe bunica vizitandu-ne. Purta
mereu portofelul in mana (lucru ce mi se parea extraordinar de periculos). Un
portofel maro, din piele, cu multe compartimente. Bunica nu suferea de cuconie,
insa avea o singura slabiciune : pantofii. Asa ca macar o data pe an,
venea la Tulcea si isi comanda pantofi. Era amuzant de observat cat de
mult tinea la traditia aceasta desi nu prea avea unde sa-i poarte. Majoritatea
« balurilor » la care participa fiind hranirea animalelor din curte
si gatitul. Mm, si ce ciorbe cu leustean facea bunica !
Parca o aud aievea razand de noi pentru ca am
facut o boacana si alintandu-ne cu inegalabilul « tandalic fara
izmene ».
Tata, ca sa-l citez, n-a avut niciodata
picioare de balerin. Cei 20 de ani pe care
i-a petrecut stand in picioare, culegand litere, n-au trecut fara a lasa
urme. Si pentru ca picioarele i se umflau si il dureau, tata a cautat
mereu solutii. A incercat sa faca gimnastica. Dar apoi s-a oprit. Bine, nu de
tot. Caci mai sta din cand in cand cu picioarele in sus, sprijinite de tablia
patului. A practicat mersul pe jos – care a dat cele mai bune rezultate – a
baut ceai, a mancat fructe, dar s-a gandit apoi ca problema poate fi rezolvata
mult mai simplu – prin achizitionarea unei perechi comode de pantofi. De cel
putin 4 ori pe an (pe vremurile acelea chiar era un moft). In schimb, era
amuzant sa fii de fata la probarea pantofilor. Analiza in cele mai mici detalii
incaltamintea, punea intrebari pertinente vanzatoarei, avea cea mai incantata
expresie pe fata atunci cand pasea in afara magazinului, purtand cu el cutia
pantofilor noi. Dupa o saptamana, ceva inexplicabil se intampla. Perechea noua
de pantofi iesea din gratii. Strangea, batea. Asa ca tata o arunca intr-un
colt, facandu-si planuri noi de cumparaturi.
Iar fata de noi isi facea mereu datoria. Ne
dadea explicatii, caci doar eram martorii experientei, cu drepturi depline.
« Si astia, nu stiu sa faca
incaltaminte, domnule. Pai, ce ? Suntem toti balerini ?! »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu