Ceasul de la mana spune multe lucruri despre posesor. Sau
cel putin asa am invatat pe cand eram scolarita. Ceasul insemna putere,
responsabilitate si chiar farmec. Dar cel mai mult, ceasul era obiect de
mandrie. Pe vremea aceea ne faleam intre noi cu ceasurile de la mana. Foarte
multe nu s-au schimbat de atunci. Acum ne falim cu telefoanele noastre mobile.
Primul meu ceas avea cadran rotund, cu margine aurie si fundal
negru cu limbi aurii si curea neagra. Nici ca se putea sa fiu mai mandra de el.
Si cu toate acestea, tot am reusit sa-i pierd cheita. Asa ca de fiecare data
cand se dadea ora inapoi, fiindu-mi prea lene sa-i desfac capacul si sa umblu
efectiv la limbi, faceam calcule matematice complexe. Scadeam o ora din cea
afisata pe ecran.
Acest fel de calcul nu i-a suras, se pare, profesorului
meu de muzica, care se nimerise sa fie langa banca mea si s-a gandit sa nu ne
deranjeze cu intrebarea si sa se uite pur si simplu la ceasul de la mana mea.
L-a privit o data si apoi s-a incruntat. Iar dupa ce s-a uitat a doua oara, a
concluzionat: « ceasul asta al tau merge dupa fabrica de oua ».
Dar tot se prezenta mai bine decat cel al unei colege de
clasa. Intarziind mai bine de 20 de minute intr-o dimineata, colega i-a spus cu
glas tanguitor profesorului de matematica « Nu mi-a sunat ceasul ».
Si cred sincer ca profesorul s-a bucurat. Ne astepta rezolvarea atator
ecuatii !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu