Citind scrisorile lui Vlad Mușatescu către Dodo Niță prea puțin mi s-a părut diferită scriitura față de cum i-o știu și o iubesc. Are același stil și când epistolează (ca să-i urmez exemplul de inventare a cuvintelor – am adunat mai jos câteva minunății de-ale lui inventate, am râs și mi-am amintit încă o dată că lui i se datorează jocul meu cu formarea de cuvinte), iar blândețea e prezentă aproape în fiecare rând, nu doar în cele de la final epistolelor, cu urări de bine.
„... pentru că există posibilități care se
poate și posibilități care nu se poate”
„E formidabiloasă!”
„N-are contează, viața-i înaintea noastră.”
Am regăsit și revista
Argeș, căci exact ca un făcut tocmai ce primisem acasă și numărul nou.
Revista Argeș – atunci și acum
Am înțeles că până la final de an va fi gatat
și site-ul dedicat lui Vlad - https://vladmusatescu.ro/
Mă bucur și îl aștept cu drag.
Și spre finalul cărții mi-a fost dat din nou
să pohtesc la o salată babană de roșii. Dar nu vine ea vara să găsesc roșii inimă
de bou! Și-atunci, Măiestrică, te onorez din nou!
