Sa te desprinzi, sa luneci,
Asemeni unei stele cazatoare.
Mai greu e cand planezi,
Si vezi si hauri si bulboace,
Si vrei sa le-ocolesti,
Zbatandu-te fara de pace.
Si iarasi intuneric si umezeala.
Convins esti c-ai luptat.
Si vinovat e altul de urzeala.
Am intalnit si frunze fericite,
de-a pururi verzi si linistite.
De cele galbene m-am tot ferit
Caci mi-am dorit un suflet linistit.
Dar cele mai frumoase sunt frunzele-aramii.
O impletitura de tristeti si bucurii,
Cascada de impliniri si deziluzii,
Vibrand prin iures sau prin fulger.
Culoarea lor e martorul etern :
Ce-au invatat nu se va pierde in eter!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu