Iubesc culoarea
Si ii ascult cantul.
In flacari imi pastrez mirarea
Si ma ghidez urmandu-i rasul.
E alb – e tihna, e mister.
Si tot ce-mi pare-nmarmurit
E o statuie prinsa-n ger,
A carei piatra a inflorit.
Si rad albastru si visez,
Caci briza are o culoare.
Si mi-am gasit in tine crez,
Iar marea e cuvantatoare.
Ce tare-am ras! Ce fericire!
Portocaliul, la apus,
N-a fost nicicand mai nemurire
Si n-am zburat nicicand mai sus.
Si n-am zburat nicicand mai sus.
Si nu-i cuvant pentru-a descrie
Ce simt, cum rad, cum cant…
Cu rosu, am sa incerc – faclie
Si n-am sa uit ca mi-ai adus avant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu