Pe când nepot era cât o gâgâlice, se găsea împreună cu tatăl lui la cumpărat de mărțișoare. Când s-au apropiat de o tarabă, nepot a ales mărțișorul pentru mine. "Dar e auriu, nu cred c-are să-i placă", i-a zis taică-său. Și nepot a zis, "nu, îi place".
Și mi-a. Iar de atunci îmi place auriul. E,
pesemne, mărțișor pe vecie de la el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu