Nu știu dacă e de la sărbătorile care vin, dar încep să vorbesc în rime.
De pildă, vorbeam cu văru-meu și m-am trezit
zicând – Să trăim să-mpărțim!
Ceea ce nu e rău deloc, oricât de departe
sau aproape s-ar afla sărbătorile.
De pildă, vorbeam cu văru-meu și m-am trezit
zicând – Să trăim să-mpărțim!
Ceea ce nu e rău deloc, oricât de departe
sau aproape s-ar afla sărbătorile.
Au trecut mai bine de douăzeci și cinci de ani de atunci, dar o replică de acolo îmi pare la fel de reală și azi:
- Bă, când furi, fură, bă, mult, să ai de unde să dai să scapi!
A trecut ceva vreme de când n-am mai citit
ceva similar și tare mult mi-a plăcut. Cuvintele se joacă după placul lor,
nestingherite de oareșce prejudecăți pe care le-am avea cu privire la
însemnătatea lor. Sunt libere și doar celelalte cuvinte, acelea care n-au fost
prinse în tipar, ar mai putea să le judece. Proza absurdă și nu prea, căci
absurdul abundă deja nestingherit cam prin toate ungherele vieților noastre, îi
are în centrul ei pe Romulus și Remus, prieteni imaginari ai scriitoarei, niște
ștrengari ce se joacă alene cu prejudecăți, idei, concepte și adjective.
Extras din cărticică:
„...
Romulus și Remus și-au luat și o pisică
rotundă, lor nu le plac unghiurile drepte, sunt prea aspre, prea logice, mai
mult, o pisică pătrată ar fi fost prea artistică.
...
“
Povestindu-i despre asta unei prietene, am
mai descoperit unul. Și e cu adevărat senzațional, deoarece n-am mai trăit așa
ceva niciodată. Anul acesta mi-a fost dat să pot să spun lucruri bune despre cineva
clasificat de câțiva ani printre ăia răii. Cât de norocoasă sunt! Și recunoscătoare
să pot reveni asupra cuvintelor mele și să spun, iată, un om!
E rizibil deja, mai ales că dacă citești
amazing, știi clar că nu e, că ai mai auzit tu de la alții și ai văzut chiar că
până și incredibilul poate fi făcut credibil. Dacă vreți, amazing e sora mai
mică a lui wow, care nu mai valorează nici el prea multe cepe
degerate.
Dar să nu-l uităm nici pe interesant, deși
e drept să spun că am remarcat că în jur lumea s-a vindecat de el. A trecut pe
challenging (din engleză, provocator, competitiv).
Azi am înțeles că nici curajul nu trece, și la fel ca ochii albaștri, nu e suficient doar să vrei ca să-l ai.
Trebuie să-l cauți tu. Iar, uneori, dacă ești norocos și ai tăi insistă să-l
caute și ei, curajul lor te inspiră să-ți găsești și tu propriul curaj.
Plec la drum, am foarte multă treabă! Ceea
ce vă urez și vouă.
Dar de curând, am aflat (și râs pe măsură) de Victoria Secretarian. Un parfum mai ceva decât cel copiat (era să scriu căpiat) de la prea celebra marcă Victoria’s Secret. Dacă vrei Victoria, ai Victoria, ce să mai!
Traducere din engleză – Te simți vinovat(ă) deoarece copiii tăi petrec prea mult timp privind la televizor? Atunci oprește-i sonorul și pune subtitrări.
Bum! Acum citesc.
Așa și cu mine și serile de toamnă. Și când mă cheamă amintirea, realizez că nu mi-e frică nici de întuneric și nici de alți monștri. Poate doar de deznădejde. Dar am ac și pentru asta, uitându-mă peste colecția de încurajări sau complimente pe care le-am strâns peste ani de la cunoscuți sau străini, să mă ajute să merg mai departe și să nu uit către ce tind. Ajută mult și vă recomand să faceți la fel!
E așa cum am învățat de curând dintr-un curs ținut de
domnul Ronald Heifetz, poți face față deznădejdii și eșecului doar dacă rămâi
conectat la binele pe care-l faci în lume.