Sunt câteva lucruri pe care nu le suport, iar dintre ele se remarcă agresivitatea. Ba mai mult, mă enervează când cineva crede că dacă face uz de agresivitate mă va convinge.
Sunt un om destul de încăpățânat, conștient de fuga timpului și nu-mi place nici mie să-mi pierd timpul și nici altora să-l pierd. Așa că la momentul în care am primit un telefon de la o doamnă care mi-a spus că-s clientul lunii (nu mi-a fost clar pe ce date și-a construit ea enunțul ăsta) și tocmai de aia s-au gândit să mă sune și să-mi ofere super oferte cu privire la asigurări de sănătate, am refuzat-o politicos, explicându-i că nu vreau să-i pierd timpul inutil.
Doamna s-a regrupat rapid și m-a întrebat care este motivul refuzului meu. N-avea niciun sens să ne aruncăm în alte explicații și i-am spus că nu-s interesată și că-i urez o zi bună. Vorbind peste mine, doamna mi-a trântit următoarea întrebare: dumneavoastră sunteți din cei care consideră că asigurările trebuie făcute doar la nevoie?
E, aici, am încheiat discuția, i-am mulțumit și am închis. Dar nu pot să nu mă lansez în câteva concluzii/ afirmații despre convorbirea aceasta:
Îmi este clar că foile de pe care se citește la astfel de convorbiri au
nevoie de actualizare.
Nu poți să intri cu bocancii în timpul meu și pe deasupra să mă insulți că
fac parte din tagma celor necugetați.
Nu ai de ce să-mi vorbești de sus, cu un ton infantilizant. Eu și doar eu
pot decide ce fel de asigurare de sănătate am și cum mi le drămuiesc eu pe
toate.
Chiar se fac vânzări cu atitudinea asta?
Înțeleg oamenii de vânzări și înțeleg asertivitatea care li se impune, dar
să nu uităm că vorba dulce mult aduce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu