Surpriză

Numărul revistei Argeș din luna august a sosit cu încă o surpriză frumoasă. Mulțumirile merg către doamna Simona Fusaru.

Oana Ninica – Shaorma cu înghețată

Fall down 7, get up 8 (o replică dintr-un film; traducere din engleză – cazi la un nivel, ridică-te la un nivel mai sus sau, mai bine spus, folosește experiența căderii să te ridici și să lupți mai bine, mai pregătit). Fiecare om își duce propriile lui bătălii. Din afară, totul pare mult mai ușor și ne surprindem adesea zbătându-ne că nu ne ies niște lucruri sau planuri la fel de ușor cum pare să le iasă altora. Avem așteptări, realiste sau nu, și ele ne epuizează sau ne epuizează reflexia lor când ne privim în oglindă și ne întrebăm cu ce greșim.

"Shaorma cu înghețată", cartea Oanei Ninica, pornește exact de acolo – în fața reflexiei, după cădere. Când te uiți înapoi, dacă ai curaj, și analizezi ce n-a mers și ai de ales dacă să mai faci ceva sau să renunți cu totul. Frica este un personaj încrustat în fiecare din paginile cărții. Nu face nimic, dar e acolo, o simți, o știi, o recunoști prin tot ce ți-a fost dat să trăiești până acum. Uneori îți vine să râzi de ea, de ridicolul la care te-ai dedat lăsându-te purtat de ea, iar alteori pare un colos ce râde de tine și de încercarea ta de a te măsura cu el.

„ ...

Frica ucide. Opusul fricii nu e curajul, cum ar spune mulți.

Opusul fricii este numai ADEVĂRUL.

...”

 

Și ceva sublim, la final.

Vlad dăinuie

Dacă ar fi după mine, scriitura lui Vlad s-ar găsi în manualele de limba română și ar fi mereu pe tejgheaua “Recomandările librarului”. 

Dar până atunci, măiestrică continuă să-și facă apariția în stilul lui ghiduș. Comandând de la anticariat niște cărți, absolut la întâmplare, surpriza găsirii numelui lui Vlad și al soției sale, Penke, mi-a produs o bucurie tandră. Vlad dăinuie!

Cugetări armenești

De când am aflat că legenda meșterului Manole se găsește și în cultura albaneză, m-am tot întrebat cât de deschisă sunt, de fapt, la alte culturi. Sigur, o condiție importantă este să și iei contact cu alte culturi, nu doar să vrei să-ți ții mintea deschisă.

Aici intervine magia literaturii. Poți călători și vizita cu mintea întreaga planetă și, din fericire, există cărți să suțină o asemenea poftă fără nesaț. Și pe lângă alte vieți pe care le trăiești datorită cititului, poți căpăta cunoștințe din fragmente mai mult sau mai puțin fermecătoare ale diverselor culturi sau tradiții pe care le găsești în cărți.

Ai mei ne-au făcut mari cu proverbe și zicători. Rare au fost momentele când mama și tata n-aveau vreo vorbă de duh care să se plieze pe anumite situații. Așa că de îndată ce am văzut cartea asta, am plonjat cu bucurie în parcurgerea ei. Mai jos sunt cele care mi-au plăcut cel mai mult, poate vă inspiră și vă mângâie și pe voi.

“...

După cum un comandant de oști cu trupe multe nu poate fi socotit viteaz, tot astfel un om cu multe opinii nu trebuie socotit inteligent.

 

Pentru omul rău, un om rău e mai bun decât o mie de oameni cuminți.

 

Inima nu-i față de masă, s-o deschizi în fața oricui.

 

A scrie bine înseamnă – în același timp – a gândi bine, a simți bine și a exprima bine.

 

Așa cum nici o ploaie, nici un potop nu poate stinge focul care arde în adâncul pământului, tot astfel trebuie ca eșecurile, care sînt inevitabile la începutul unei noi – și, mai ales, nobile – lucrări, să nu ne sperie și să nu ne mîhnească. Dacă vreo lucrare bună s-ar putea înfăptui fără nereușite și cazne, atunci ea și-ar pierde însemnătatea.

.... “

Foc

 

Inspirații pentru Corporația

Pe la finele lui 2010, am descoperit un extraordinar schechi cu Toma Caragiu. Nu știam pe atunci că aveam să strâng suficientă experiență cu lingăii (în cartea mea, categoria se numește Pupătorul) încât să-mi dea ghes să scriu o carte. Dar atunci am râs amar și m-am simțit răzbunată auzind despre Gârneață, cum probabil mulți cititori simt când citesc cartea mea ‚Corporația. Tipologii și ghid de supraviețuire’.

Toate-s vechi și nouă-s toate, cum se spune. Reascultând acum scheciul, mi-am notat câteva fragmente, dar mai jos vă invit să-l ascultați pe inegalabilul Toma vorbind despre alpinism:

Deși ai riscuri și ca pom... mai vine unu’, mai te sapă... te sapă și dacă nu ești pom.

Iară ședință și li li li și la la la și li li li!

Parcă nu-l știe că-i lingău. Îl știe, dar uite că-i merge. Mda, mai merge, din păcate!

După ce am schimbat o părere, două, era să mă schimbe cu post cu tot.

A știut pe ce potecă s-apuce ca să ajungă într-o poieniță cu salarizare maximă.

Refugiul timpului – Gheorghi Gospodinov

Din capul locului, mă declar fascinată de scriitura lui Gheorghi Gospodinov. Stilul său frust, dar în același timp tandru, măiestria cu care folosește cuvintele (un rol important îl are și traducătoarea romanului de față, dar și oricare traducător, în general, când traduce literatură) pentru a te purta cu ușurință prin odăi pline de stimuli pentru toate simțurile sunt doar câteva dintre motivele pentru care voi citi cu înflăcărare oricare carte semnată de acest minunat autor bulgar. 

Trecutul ca mod de alinare și nu receptacul de reproșuri cu privire la nemulțumirile prezentului, aceasta este tema romanului. Dacă ar fi să trăiți într-o anumită perioadă din trecut care ar fi aceasta? Început ca un experiment de alinare a bolnavilor de Alzheimer, soluția trecutului e îmbrățișată de oameni sănătoși și nații, și nu poți ca privitor (căci are Gospodinov un dar anume să te transpună chiar în miezul acțiunii) să nu cazi pradă dilemei.

Încă de la primul roman citit, Gheorghi Gospodinov mi-a dăruit o certitudine – există un liant magic al națiunilor și timpului vădit prin literatură. Oriunde ar fi și oricând ar trăi, scriitorii par să fie legați printr-o muză care vorbește aceeași limbă și manifestă preocupări mai mult sau mai puțin similare. Am înțeles acest lucru și mai bine parcurgând idei similare despre trecut, ce înseamnă a fii scriitor, relația scriitorului cu personajele sale și multe altele în cartea aceasta a lui Oscar Wilde.

Iar cu scopul de a vă convinge, găsiți mai jos câteva fragmente din „Refugiul timpului”:

“Altfel, mă prezentam ca fiind scriitor, o profesie mult mai inofensivă, dar pentru care nu ai cum să te legitimezi. “

“Gaustin, cel pe care întâi l-am creat, iar apoi l-am întâlnit în carne și oase.”

“Să te saturi cu un trecut străin, ca și cu bananele la care ai tânjit toată viața. Trecutul nu e doar ce ți s-a întâmplat. Uneori e și ce ți-ai imaginat.”

Cea mai mare surpriză a anului

Azi am trăit un moment similar cu cele de la decernarea premiilor Oscar. Dar fără rochia de gală. Nu mă impacientez, o păstrez, că cine știe?!

Priveam videoul Alexandrei și m-a luat pe nepregătite să aud că romanul meu “Cusătoresele” este menționat la secțiunea Cea mai mare surpriză a anului. Dacă doriți să vedeți momentul, îl găsiți începând cu minutul 4:51 din videoul de mai jos.

Cea mai mare bucurie a unui autor este să fie citit. Mulțumesc, Alexandra, pentru bucuria de a-mi citi cartea și onoarea de a o prezenta și recomanda altor cititori interesați!

Iar dacă doriți să vedeți recenzia pe care a făcut-o Alexandra cărții, vă rog să priviți videoul de mai jos începând cu minutul 3:31.

Recomandare de carte

În revista Alist, cartea mea este în top 10 cărți de citit în weekenduri călduroase. Puteți citi articolul aici.

Jump in the line

 

Schimbare în mediile de lucru

 

M-a întrebat cineva de la ce a pornit noua mea carte. Nedreptate, abuz, dublă măsură, frică, muncă în zadar și încă atâtea altele. Dar după ce m-am mai gândit un pic, am realizat că totul a plecat de la faptul că m-am simțit singură în fața celor menționate mai sus. Și pentru că m-am simțit singură, am crezut că eu fac nota discordantă, că eram o neadaptată și singura care se indigna cu privire la anumite comportamente sau situații abuzive.

Vorbind cu oamenii (fie ei colegi, foști colegi, prieteni, familie), am aflat că nu sunt singură. Iar dacă această carte are un scop acela este ca nimeni să nu se mai simtă vreodată singur. Cartea aceasta reprezintă vocea alături de care altele să se adune. Căci nimeni nu poate face totul de unul singur, iar schimbarea atât de necesară în mediile de lucru va veni doar dacă suntem mai mulți să o cerem. Iar toate poveștile incluse în ea (de la interviuri, angajare, demisii și concedieri) sunt poveștile noastre.

Pentru anumite tipolgii am inclus în carte soluții de contracarare, asta pentru că uneori felul în care reacționăm la anumite comportamente poate să ne protejeze de negativitate, lipsă de responsabilitate și chiar hărțuire.  

Și de ce să citesc cartea asta, n-am suficienți nebuni la birou?! Acum, să-i iau cu mine și în momentul de lectură? 

Pentru că i-ai adus deja în viața ta, în casa ta, în liniștea ta. Iar ei sunt responsabili pentru stresul pe care-l resimți când tremuri de nervi. Citind cartea aceasta îi vei putea recunoaște mai bine și clasifica pe tipologii, căci nimic nu se poate schimba până nu e definit.

Citește cartea și vorbește despre ea celor din jur, căci împreună putem găsi soluții, iar soluțiile pot duce la schimbare. Și avem mare nevoie de schimbare în mediile de lucru în care activăm. Împreună putem crea medii de lucru sănătoase!

Ce lipsea

Exact asta-i lipsea grădinii. Parol!

Frumusețe

Mulțumesc

Mulțumesc celor care au venit la Bookfest, dar și celor care n-au ajuns, dar mi-au trimis mesaje de susținere și felicitări!

La Romexpo se lansează cartea „Corporația. Tipologii și ghid de supraviețuire”

Vino joi, 30 mai, la ora 19 la standul editurii Paralela 45 de la Bookfest - stand C13, pavilion B2 – la lansarea celei mai recente cărți ale mele, „Corporația. Tipologii și ghid de supraviețuire”.

 

Mai jos, despre carte:

Te întrebi dacă ești și tu un muncitor la Cooperativa munca în zadar? Dacă ai luat-o razna sau mai sunt și alții ca tine care au nevoie de claritate, strategie, comunicare și susținere? 

Nu, nu ești nebun și nu ești nici singur. Suntem mai mulți. Și poveștile noastre sunt cuprinse în această carte. Povești care includ diverse tipologii de șefi și colegi cu care cu siguranță și tu te-ai întâlnit. N-am lăsat deoparte nici experiențele de la interviuri, demisii sau concedieri. La final, în loc de concluzie, vei găsi un dicționar de romgleză cu bijuterii culese de prin corporații și nu numai. Toate, inclusiv dicționarul, pot suferi adăugiri.  

Pentru anumite tipolgii am inclus în carte soluții de contracarare, asta pentru că uneori felul în care reacționăm la anumite comportamente poate să ne protejeze de negativitate, lipsă de responsabilitate și chiar hărțuire.  

 

Și de ce să citesc cartea asta, n-am suficienți nebuni la birou?! Acum, să-i iau cu mine și în momentul de lectură? 

Pentru că i-ai adus deja în viața ta, în casa ta, în liniștea ta. Iar ei sunt responsabili pentru stresul pe care-l resimți când tremuri de nervi. Citind cartea aceasta îi vei putea recunoaște mai bine și clasifica pe tipologii, căci nimic nu se poate schimba până nu e definit.

 

Citește, râzi, reflectează la poveștile din carte, vorbește cu colegii, prietenii sau familia ta despre tipologiile prezentate în carte. Vorbind vei găsi soluții, iar soluțiile vor duce la schimbare. Și avem mare nevoie de schimbare în mediile de lucru în care activăm. Împreună putem crea medii de lucru sănătoase! 

Sunet de mai

 

Extravagantul Vlad Mușatescu – Dodo Niță

Citind scrisorile lui Vlad Mușatescu către Dodo Niță prea puțin mi s-a părut diferită scriitura față de cum i-o știu și o iubesc. Are același stil și când epistolează (ca să-i urmez exemplul de inventare a cuvintelor – am adunat mai jos câteva minunății de-ale lui inventate, am râs și mi-am amintit încă o dată că lui i se datorează jocul meu cu formarea de cuvinte), iar blândețea e prezentă aproape în fiecare rând, nu doar în cele de la finalul epistolelor, cu urări de bine.

 

„... pentru că există posibilități care se poate și posibilități care nu se poate”

„E formidabiloasă!”

„N-are contează, viața-i înaintea noastră.”

 

Am regăsit și revista Argeș, căci exact ca un făcut tocmai ce primisem acasă și numărul nou.

Revista Argeș – atunci și acum

 

Am înțeles că până la final de an va fi gatat și site-ul dedicat lui Vlad - https://vladmusatescu.ro/ Mă bucur și îl aștept cu drag.

 

Și spre finalul cărții mi-a fost dat din nou să pohtesc la o salată babană de roșii. Dar nu vine ea vara să găsesc roșii inimă de bou! Și-atunci, Măiestrică, te onorez din nou! 

În librării, la Cărturești

 

Până de curând cartea se găsea doar online în librăriile celor de la Cărturești. Dar acum se găsește și fizic. Soțul a găsit-o frumos așezată pe raft.

Gheorghe

 

Prima vedere

 

Cartea poate fi comandată de aici - https://www.edituraparalela45.ro/produs/corporatia-tipologii-si-ghid-de-supravietuire/

Corporația. Tipologii și ghid de supraviețuire – Emilia Muller

La job, cooperativa munca-n zadar nu e un concept deloc străin pentru mulți dintre noi. Un exemplu? Până-ți dă managerul OK-ul pe newsletterul pregătit, deja campaniile au expirat și trebuie să te apuci din nou de treabă. Sau refaci slide-uri in PowerPoint și (re)colorezi celule în Excel la cererea managerului până când afli că s-a renunțat la proiect. Bine, am dat mai mult de un exemplu.

Sunt bucuroasă să vă anunț publicarea cărții “Corporația. Tipologii și ghid de supraviețuire.” Am adunat aici povești de la interviuri, angajare, demisii și concedieri. Apoi, am împărțit colegi și șefi pe categorii, dar i-am vizat pe ăia care ne mănâncă sufletul și motivația la job.  Am inclus și sfaturi practice de supraviețuire în colaborarea cu anumite tipologii, dar și un lexicon de corporație.

Mai multe detalii găsiți accesând link-ul acesta – și puteți chiar răsfoi cartea.

Minunăție

Pe Bogdan Simion l-aș asculta non-stop – vorbind și cântând. 

Vorbește cu atât de multă pasiune despre muzică, despre instrumente, despre influențe, adăugând date istorice care te lasă cu gura căscată. 

Iar când începe să cânte, gata, ești transpus în altă lume. O lume în care carnea nu-ți mai aparține, căci joacă spiriduși nevăzuți țonțoroiu’ cu ea. Dar are grijă să te aducă blând la loc, de unde ai plecat, și apoi rămâi cu gândul fermecat de unde ai fost și știi că te vei îngriji să-l asculți din nou, să mergi iară în întâmpinarea minunăției.

Tangoul românesc în interbelic

 

Pregătire

Când primești pachet de acasă pentru grădina de pe balcon. 

Pentru cei nefamiliarizați cu tulcenismele, ciușcă înseamnă ardei iute.

Vlad dăinuie!

Și uite așa a mai trecut un an și mă gândeam ce text să pregătesc de citit din dragul de Vlad Mușatescu când, la o căutare pe internet, mi-a atras atenția o poză cu Vlad pe care n-am mai văzut-o. Apoi, am citit titlul și m-am bucurat foarte tare. Vlad dăinuie și pentru că unii oameni refuză să-l lase uitat.

Azi, cartea a ajuns la mine și am răsfoit-o emoționată. De abia aștept s-o citesc!

Dacă vreți și voi s-o citiți, găsiți aici mai multe informații.

 

Felicitări, domnule Dodo Niță! Și mulțumiri.

Circul din fața casei – Adrian Sângeorzan

Semnul că scriitura este bună îl primești când te simți în mijlocul acțiunii descrise, când simți mirosuri, când guști, când oftezi, când râzi, când plângi și speri și aștepți alături de personajele din carte. E un soi de misticism pe care cartea asta îl așterne în fața cititorului, care e liber dar în același timp vrăjit de magia cuvintelor. La fel cum va fi vrăjit de călătoria pe ceafa elefantului. De fapt, eu încă mă găsesc acolo și vă scriu, fermecată de lucrurile care au fost, sunt și vor fi, indiferent dacă spațiul le permite sau nu să aibă loc în același timp.

Iaca și câteva fragmente să vă îmbie la lectură:

“… Ambalajele erau pe vremea aceea mai importante decât conținutul... “

“M-am întors în vie și m-am întins lângă bunicul care dormea adânc ca toți țăranii. Sunt oameni care se culcă de cum se înnoptează și se scoală pe la 4, 5 dimineața sau atunci când Dumnezeu îi bate pe umăr. Am avut cele mai colorate vise și prin somn auzeam cum se coc strugurii.”

 

“… înainte de război fusese profesor de pantomime la Paris. O artă mai ciudată, în care oamenii se prefac că fac lucruri, mișcându-se atât de convingător, încât te conving că le fac cu adevărat. Dacă mă gândesc bine, unul ca el trebuia să fi ajuns de mult erou al muncii în lumea noastră... “

Problema timpului

O bătrânică trece zilnic pe strada mea, parcurgând-o de la un capăt la altul. Merge încet, făcând scurte opriri ori de câte ori este vreo poartă deschisă sau dacă e vreun trecător. Iar atunci întreabă: “cât e ceasul, mamă?”. Când primește răspunsul, dă din cap sau mulțumește și apoi își continuă drumul până la următoarea poartă sau trecător.

Când m-a oprit prima dată, chiar am crezut că avea nevoie să știe cât e ceasul. Acum, știu mai bine. Are nevoie de interacțiunea de care avem nevoie și noi cu disperare. Și poate a ajuns la concluzia că întrebând cât e ceasul nu are cum să deranjeze pe nimeni.

Astăzi am văzut-o din nou. S-a oprit și a întrebat vecinul. Vecinul i-a răspuns cu repeziciunea unuia căruia îi este adresată frecvent această întrebare, mai ales având în vedere că au mereu poarta deschisă și deci trebuie că-i întreabă zilnic. Dar totuși vecinul a răspuns pentru că uneori înțelegem fără să realizăm că un răspuns înseamnă mult mai mult, înseamnă să-i ajuți pe alții să-și continue drumul și arată bunătate, de care avem nevoie cu toții.

Întotdeauna

Bucurie

Cea mai mare bucurie a unui scriitor este să fie citit.

Romanul “Cusătoresele” s-a bucurat de curând de o prezentare în unul dintre cele mai recente videouri ale Alexandrei.

Scriitoarea așteaptă cu drag impresiile după lectură.

Călătorind cu ajutorul cărților

Când merg în călătorii, caut să-mi cumpăr cărți scrise de autori locali. Îmi place să descopăr citindu-le cărțile lucrurile pe care le au în comun cu societatea sau preocupările românești, dar și cu literatura română. Iar o deosebită plăcere îmi redă descoperirea diferențelor. 

Din păcate, sunt doar câțiva actori principali pe piață, iar restul de abia ajung sau nu ajung deloc în lumina reflectoarelor și e păcat. Iar acest lucru se vede nu doar în literatura care ajunge la noi, dar și în filme, teatru, muzică și alte arte. Știu că există diverse programe culturale menite să aducă în vizor și alte culturi mai puțin promovate și totuși tot cele care sunt la modă primează.

Pe lângă descoperirile de mai sus, un alt lucru minunat se întâmplă – pot călători oricând în țările respective, chiar dacă doar cu gândul.

Săptămâna aceasta am călătorit în Croația și Italia, precum puteți vedea mai jos.

Dacă și cu parcă

Bunăvoința în comunicare

Am trăit tot felul de emoții în ultimele două săptămâni. Iar asta este un lucru bun, nu știu de ce tindem să ne ascundem emoțiile de parcă ar trebui să ne rușinăm că le avem sau că ar fi percepute drept un semn de slăbiciune.

Doi dintre membrii echipei mele au plecat din companie, și deși am lucrat de la distanță (în țări diferite, chiar), am reușit să avem un bun spirit de echipă, să ne respectăm și să ne susținem reciproc, dar și să ne ajutăm cu vreo glumă când am avut nevoie. Acesta este, pe scurt, un mediu de lucru sănătos.

În ultima zi a celui de-al doilea membru de echipă, am făcut un top al celor mai folosite emoticoane în chaturile noastre, dar și cuvintele pe care le-am folosit cel mai mult în ultimii doi ano. Una dintre colegele mele a folosit câteva dintre ele pentru a face acest colaj și a inclus “soare” deoarece când lucrezi împreună trebuie să găsești metode ingenioase de a comunica. În special când limba de lucru nu este limba-mamă.

Astăzi, suntem cu toții comunicatori. Sutem forțați să fim așa (de tehnologie, societate etc.). De aceea trebuie să arătam bunăvoință și înțelegere când comunicăm. Și nu să presupunem că celălalt ne citește gândurile. Vă sfătuiesc să mai faceți un pas în plus pentru a crea comunicarea. Faceți uz de bunătate pentru că va avea succes de fiecare dată. Citându-l pe proaspătul meu fost coleg, bunătatea este o alegere. Alegeți bunătatea când comunicați pentru că va ajuta la construirea unui mediu de lucru sănătos care va influența în mod pozitiv membrii echipei, starea voastră mentală și chiar viața voastră.

Să râdem!

Dacă râsul vindecă tot, presupun că dacă citești regulat bancuri nici măcar nu te îmbolnăvești.

Mă delectez în ultima vreme cu bancuri din această carte.

Și m-am amuzat tare la bancul de mai jos, mai ales că mi-a amintit de replica unui fost coleg când a auzit că plec la o altă companie – ăia știu câtă apă bei tu?

Când...

Adevărul

De câteva săptămâni sunt în expectativă. Așteptarea a luat final, ceea ce e bine, dar în același timp nu prea deoarece iluziile mi-au fost zădărnicite.

Astă-vară, domnița de mai jos a ajuns la noi în casă. Pentru cei care nu știu, nu-mi plac florile în casă și, da, nici nu știu sau vreau să-mi dau interesul să le îngrijesc. Dar m-a vrăjit cu albastrul ei și am cedat, am adus-o acasă.

După ce i-au căzut petalele, am tot așteptat să văd cum înflorește din nou, nedând deloc crezare celor care mi-au spus că nu va mai fi albastră.

Și iată că nu e albastră, e albă. Am aflat de abia acum că floarea fusese injectată cu cerneală și de aici minunăția de culoare.

(da, da, am ghirlande cu căpșuni în balcon)

Dar nu-i bai. Până la urmă trebuie să-mi recunosc o victorie, și nu e una de colea – o floare mi-a supraviețuit. Nu-i puțin lucru, vă zic!

 

P.S. Aista nu-i vreo încurajare să mi se dăruiască flori în glastră!

Puterea muzicii

Am petrecut un weekend fără voce (da, e trist că n-am putut chiui așa cum îmi place ori de câte ori mergem pe la ai mei și speriem vecinii), dar muzica mi-a ținut locul. 

Și ține și mai departe, căci mi-a zis cineva că în timp asociezi melodiile cu momentele pe care le-ai trăit. Ascult, trăiesc și dansez. Ceea ce vă urez și vouă. Iar dacă tălpile vă dor de la sărit pe melodia asta, faceți exact ce trebuie.

Totul veșnic

Am ascultat prima dată CD-ul O întâmplare a ființei pe când elevi alergau în jurul meu și-mi spuneau să-l opresc că e prea trist.

Așa că am început să le cânt despre fericire și strada Speranței la parter. Copiii s-au amuzat, au învățat cântecul și l-au cântat și acasă, iar părinții s-au amuzat și ei.

Dar CD-ul l-am luat acasă și l-am ascultat. Și mi-a plăcut foarte mult. Împletirea cântecului cu poezia este absolut minunată. Luați și ascultați cele de mai jos și lăsați-vă purtați de vocile extaordinare ale Leopoldinei Bălănuță și Narcisei Suciu – vă previn, are să tremure carnea pe voi.

Leopoldina Bălănuță - din păcate, niciunul din poemele recitate în album nu se găsesc pe internet. Unul din preferatele mele este Poemul femeii care iubea primăvara de Magda Isanos. Mai jos o regăsiți pe Leopoldina Bălănuță recitând Liniște de Lucian Blaga.

Narcisa Suciu – Ai fi putut să fii

Nu ești singur

Pentru cei care se simt blocați, stresați, neajutorați, ignorați, la capătul puterii sau al răbdării - nu ești singur!

Idei

N-am lucrat la urgențe, dar am învățat din niște experiențe nebune importanța planului și a clarificării priorităților. 

Mediul de lucru sănătos poate părea o utopie, dar cred sincer că nu e așa. Totul începe de la tine și de la faptul că tu poți seta felul în care alegi să duci sarcinile la capăt, real sau într-un fel nebunesc.

Și despre asta este vorba în videoul de mai jos.

Soluție

Sunteți în căutare de soluții la problemele voastre? Gata, am găsit răspuns. Universal, chiar. 

Oprește-te!/ Termină/ Gata!

Și le jonglați per zi, per moment. Soră-mea știe ea bine ce știe. Tot de la ea am vorba aia cu 'nu mor caii când vor câinii'. Și se pare că sunt atât de mulți câini...