Nu știu dacă ne este din ce în ce mai greu să ne exprimăm din vina atâtor tehnologii care ne facilitează lucruri, printre care și comunicarea, dar remarc o tendință de a folosi cuvinte care nu încurajează înțelegerea, ci creează un nor de fum. Nimic nou, s-a tot făcut asta, dar parcă nu atât de des. În limba curentă, folosim acronime sau cuvinte englezești pe care le-am adoptat cu prea multă ușurință, aș zice. Și remarc dificultatea de a ne exprima cap-coadă într-o limbă română corectă (bine, nu este asta o știre de ieri, de azi).
Dar îmi pare că de o vreme se folosesc cu precădere cuvintele-gong. Ce-s
ălea?!
Când nu știi ce să zici (poate n-ai nici vocabular și nici cunoștințe asupra
subiectului), dar ești nevoit sau vrei tu să comentezi, atunci recurgi la
folosirea unui cuvânt-gong. Acesta are rolul de-al dezechilibra nițel emoțional
pe interlocutor, care șade uneori și se gândește dacă nu i-a scăpat ceva.
Cuvinte-gong remarcate de mine sunt multe, dar cele mai uzitate sunt:
- interesant (ăsta are și multe valențe; îl descopăr adesea amuzată de faptul că omul nu vrea/ nu poate să spună că nu-i place/ nu înțelege lucrul despre care a fost întrebat și atunci îl califică drept interesant – și da, dă cu nt!)
- splendid
- wow (Ce, n-ați auzit și voi de elementul wow?! Nu? Norocoșilor!)
- de ce nu?! – multă vreme am trăit cu impresia că acesta este un aproape da; dar mi-a fost dat să învăț că e, de fapt, un nu machiat și că te vei prinde tu curând de asta
Și nu mă dau eu deșteapta care arată cu degetul, că m-am surprins și pe
mine folosind cuvântul interesant. Dar am zis să scriu, să fie clar ce șmecherii încercăm
să facem cu cuvintele-gong.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu