Pages

Friday, 13 December 2013

Tortul Hulala

Tata e un maestru al cumparaturilor. El m-a invatat ce inseamna sa faci un targ bun. Astfel ca de fiecare data cand mergea la cumparaturi, avea grija sa se intoarca cu cea mai buna marfa. Tot de cumparaturile tatei ma leaga o amintire hazoasa cu privire la pregatirile pentru ziua mea. Pe langa cadourile de fiecare an de la ai mei, primeam in dar de la Sorel (a.k.a. sora-mea) o prajitura facuta de mainile ei. In fiecare an, reteta diferea, iar Sorel facea cercetari grozave inainte de fastuosul eveniment. Ei bine, intr-un an, Sorel imi pregatise un tort. Drept sa spun, nu-mi amintesc ce fel de tort era, caci mintea mea l-a pastrat drept tortul « Hulala ». Tocmai ce aparuse pe piata frisca lichida « Hulala », element ce se regasea pe lista de cumparaturi, inmanata personal de Sorel tatei. Printr-o sansa nesperata, mama l-a insotit pe tata la cumparaturi. Apucasera sa cumpere tot ce era pe lista, iar frisca lichida se lasa greu de gasit. Dupa vizitarea mai multor alimentari, tata pasi cu gravitate intr-alta. Se duse direct catre vanzatoare si o intreba : « Aveti frisca hulalalala.... ». Si aici o citez pe mama : « nu mai contenea din lala ». Vanzatoarea, i-a zambit amuzata, si i-a dat frisca, fara excedentul de « lala ».

Nu-mi amintesc cum a aratat tortul, insa stiu ca a fost tare bun. Mai ales pentru ca l-am savurat in timp ce mama ne povestea patania cu frisca.

No comments:

Post a Comment