Pages

Tuesday, 10 December 2013

Cand mai vine Mosu'?

Zilele trecute vorbeam cu sora mea despre mosi. Da, pentru ca « pe vremea asta » exista mai mult decat o vizita de la Mosu’. De exemplu, nepotul meu a participat la cel putin 3 vizite ale vestitului Mos. Si asta cu mult inainte de vizita oficiala de pe 25 decembrie. Asadar, a fost un moment propice sa ne amintim cum era « pe vremea noastra » si cata insemnatate avea o portocala sau chiar o ciocolata. Si nu stiu de ce, dar gandul mi-a fugit la o amintire draga de pe cand eram la gradinita. Mama ma imbracase in costum national pentru ca asa fusese cerinta intru participare la serbare. Aveam niste dresuri albe cu model, insa aspre (mereu imi amintesc de ele cand, prin trecere la raionul pentru copii dintr-un magazin, vad dresuri pentru copii; dresuri care sunt atat de fine si de moi, de-ti vine sa le iei pentru tine, iar singura trasatura comuna cu cele ‘de pe atunci’ raman dungile acelea de la spate), fusesem proaspat tunsa scurt (sigur in urma vreunei nazbatii) si incercam sa fac fata emotiilor la gandul ca va trebui sa recit o poezie in fata atator oameni. Si am reusit. Cred. Nu-mi amintesc prea bine. Insa imi amintesc cadoul. Asta si pentru ca ma ajuta o poza alb-negru dintr-un album de familie. N-am avut nicicand ochii mai mari. Fotograful m-a prins cum nu se poate mai bine pe cand ma uitam la pachetul imens pe care Mosu’ mi-l daruise. A durat prea mult pana am ajuns acasa. Am desfacut pachetul si am gasit un set de gatit. Un aragaz cu butelie si cateva oale. Privind inapoi nimic nu mi se pare mai ironic. Eram atat de mandra de cadoul primit si nu era zi in care sa nu ma joc cu aragazul. Fapt ce a atras desigur atentia alor mei. Care s-au decis sa taie firul subtire de cauciuc ce lega butelia de aragaz. Nu de alta, ci de teama sa nu dau foc la casa in timpul incercarilor mele gastronomice. Am fost trista catva timp. Si apoi mi-am abandonat jucaria pentru ca stiam ca m-as fi prefacut prea mult in joaca de-a gatitul. Insa azi, desi ma leaga cu drag de ideea de aragaz doar un ceaun si o punga de porumb de floricele, privesc inapoi privind chiar in fata mea. Un copil se bucura de cadourile primite.

No comments:

Post a Comment