Titlul m-a atras, pe lângă numele unuia dintre autori, și pentru că mă găsesc de câțiva ani încoace într-o
cursă de demontare prejudecăți. Aceasta cu privire la nemți e cea mai grea pe
care o duce în spate națiunea română. Cumva, cândva, vă voi împărtăși din
experiențele mele de trai în Germania.
‘De ce nu-s românii ca nemții?’prezintă un schimb epistolar deosebit de antrenant, pe alocuri amuzant,
trist sau care te pune pe gânduri. Rezonez tare mult cu Jan Cornelius, fiind
supusă adesea unor întâmplări bizare, fără sens și amuzante, fie în țară sau
străinătate. Exact așa a apărut 'Aventuri de excursionist', să îi fac părtași și
pe alții – nu numai prieteni și familie – la pățăniile care mi se întâmplă.
Am însă rezervele mele, bazate pe experiență, cu privire la punctualitatea
și ‘mersul strună al lucrurilor în Germania’.
Întârzieri de mijloace de transport în comun (cu trenul, în cazul meu, pentru
că mă deplasam de la un orășel mic la altul mai mare, universitar) există în
Germania. Și nu doar pentru că s-ar fi aruncat cineva înaintea trenului. Iar apropos
de respectarea cu strictețe a regulilor (ca oriunde altundeva în lume), când
oamenilor li se dă în brațe o procedură pe care s-o respecte cu sfințenie, la
momentul unei situații niscaiva diferite, totul se blochează – din pricină că
situația nu este identică celei prezentate în procedură.
Nu pot să nu remarc că, în genere, Adina Popescu
idealizează Germania și ‘civilizația’ de acolo. Cum nu pot să nu remarc că,
prin stilul mucalit, Jan Cornelius prezintă și aspecte mai ‘necivilizate’ de
acolo. Iar asta face tare bine lecturii, iar cine are deschiderea să înțeleagă
va realiza că nu există un ideal de trai, că nu există sinonimie între Germania
și perfecțiune.
Și că oriunde te-ai afla, doar din prisma
faptului că ești acolo, vezi potențat problemele și idealizezi ce este mai
încolo, peste gardul care duce în curtea vecinului.
A, și ca idee, când treci peste gard și ajungi în curtea vecinului,
realizezi că grasa capră este așa doar în anumite aspecte, în genere cele care
îți lipseau, și începi să te agiți că cele pe care le aveai în curtea ta nu se
regăsesc aici. Asta așa, aviz amatorilor uitatului peste gard.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu