Cineva mi-a spus odată că nu trebuie
să mă compar cu marii artiști. Asta și pentru că și ei, la
un moment dat, au fost comparați cu alți mari artiști și n-au fost văzuți drept
având vreo valoare artistică. Dar au continuat, au lucrat și s-au desfătat în
rezultatele muncii lor. Nici nu mai contează dacă au trăit să-și vadă munca
apreciată.
Îmi pare că ținta este setată greșit în zilele noastre. În sensul că tindem să ne admitem talentele doar dacă ele au fost validate în prealabil de către alții. Propun o redresare. Ne recunoaștem talentele, privind înăuntrul nostru și bucurându-ne de vibrațiile pe care le resimțim.
Îmi pare că ținta este setată greșit în zilele noastre. În sensul că tindem să ne admitem talentele doar dacă ele au fost validate în prealabil de către alții. Propun o redresare. Ne recunoaștem talentele, privind înăuntrul nostru și bucurându-ne de vibrațiile pe care le resimțim.
Iar eu mă bucur. Și, pe deasupra, nu
sunt egoistă în bucuria mea. O împart cu voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu