A trecut nițică vreme de când n-am mai jucat jocul recunoștinței .
Noroc cu o colegă de-ale mele care ne-a întrebat pentru ce suntem
recunoscătoare anul acesta. Ne-a dat greu, să căutăm alea bune între atât de
multe rele. Și chinuindu-ne să găsim unul sau două motive, ne-am trezit că
aveam fiecare minimum patru sau cinci. Norocoase!
Povestindu-i despre asta unei prietene, am
mai descoperit unul. Și e cu adevărat senzațional, deoarece n-am mai trăit așa
ceva niciodată. Anul acesta mi-a fost dat să pot să spun lucruri bune despre cineva
clasificat de câțiva ani printre ăia răii. Cât de norocoasă sunt! Și recunoscătoare
să pot reveni asupra cuvintelor mele și să spun, iată, un om!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu