Jocul recunoștinței

Bradul meu de Crăciun era gata împodobit. Un pic veverițos și roșu.

Ieri am primit încă două podoabe. Podoabe care și-au găsit frumos locul în bradul meu. Prieteni dragi mi le-au dăruit și mi-am amintit că săptămâna aceasta am uitat să joc jocul recunoștinței.

Așadar, azi sunt recunoscătoare pentru prietenii mei.

Pentru cei pe care, chiar dacă nu ne mai vorbim atât de des, îi simt aproape. Pentru cei care mi-au fost odată apropiați, iar acum sunt doar niște cunoștințe. Pentru cei care insistă, indiferent de cât de departe suntem unii de ceilalți, să-mi rămână aproape (și adesea mă onorează cu gesturi ca cele ce s-au adăugat la brad).

Trăiască prietenia!