Doamna Fusaru are grijă să-mi furnizeze constant surprize, care mă măgulesc și încântă, iar de curând s-a întrecut pe sine. Și întrecerea aceasta poartă și autograf. Ce bine de mine!
A trecut ceva vreme de când n-am mai citit
ceva similar și tare mult mi-a plăcut. Cuvintele se joacă după placul lor,
nestingherite de oareșce prejudecăți pe care le-am avea cu privire la
însemnătatea lor. Sunt libere și doar celelalte cuvinte, acelea care n-au fost
prinse în tipar, ar mai putea să le judece. Proza absurdă și nu prea, căci
absurdul abundă deja nestingherit cam prin toate ungherele vieților noastre, îi
are în centrul ei pe Romulus și Remus, prieteni imaginari ai scriitoarei, niște
ștrengari ce se joacă alene cu prejudecăți, idei, concepte și adjective.
Extras din cărticică:
„...
Romulus și Remus și-au luat și o pisică
rotundă, lor nu le plac unghiurile drepte, sunt prea aspre, prea logice, mai
mult, o pisică pătrată ar fi fost prea artistică.
...
“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu