Două minute de meditație

(Copyright: Unsplash)

Am citit o carte care m-a inspirat, “Ecuația fericirii: Nu-ți dori nimic + Fă orice = Ai totul” de Neil Pasricha.

V-o recomand cu căldură deoarece ne învață despre cum să preluăm controlul asupra fericirii noastre și, preferata mea, despre importanța deconectării și eficiența unei sesiuni de două minute de meditație.

Ei bine, sunt începătoare în ale meditației, dar chiar mi-am dorit să încerc și să văd cum m-aș simți după două minute de meditație (de obicei, nu prea pot sta locului, iar mintea mea pleacă la plimbare, de aici și problemele mele cu meditația). Așa că am încercat. Pentru cei care au aceeași problemă ca mine atunci când încearcă să mediteze, iată câteva sfaturi:

1. Înainte de a medita, alege-ți o amintire dragă (poate fi din copilărie, dintr-o vacanță, orice te face să retrăiești o stare de bine).

2. Nu mai privi în monitor, smartphone sau oricare alt dispozitiv.  

3. Apropie-te de o fereastră și focalizează-ți privirea asupra unui obiect aflat la distanță (o clădire, un copac etc.). 

4. Acum du-te cu gândul la acea amintire.  

5. Dacă se întâmplă să fii înconjurat de zgomot, nu încerca să depui energie s-o blochezi. Acceptă că există acest zgomot și gândește-te mai departe. (După o vreme, niciun alt zgomot nu te va putea deranja.).

6. Încearcă să-ți amintești trăirile pe care le-ai simțit în timp ce rulezi acea amintire în mintea ta. 

7. Nu încerca să te cronometrezi. Uneori poate să dureze mai puțin sau mai mult de două minute. Oricare dintre cele două variante este în regulă.

8. Revino în present. Te simți mai relaxat? 

Dacă nu te poți hotărî cu privire la o amintire, nu e cazul să te chinui. Poți încerca mai multe și apoi vedea care funcționează cel mai bine pentru tine.

Poate pentru că e vară, la mine funcționează amintirea cu tricoul alb. Aveam în jur de 11 ani și tocmai ce primisem un tricou alb (pentru a înțelege importanța culorii – nu prea am avut haine albe fiind copil deoarece îmi murdăream mereu hainele) care avea un desen cu o fată cu păr șaten lung și un câine mare și lățos a cărui blană era de culoarea mierii.

Cât de mult mi-a plăcut tricoul acela! De fapt, nici nu mă miră că amintirea lui a fost prima pe listă. Așadar, ori de câte ori încerc această sesiune de două minute de meditație, îmi amintesc de mine purtându-l, mirosul de cireșe, soarele fierbinte, mirosul înțepător al prafului imediat după ce au căzut primii stropi de ploaie și …da, nicio grijă.

Bucură-te!