Sunt în vacanță.
Omul care tastează literele
acestea, are mintea relaxată. A apucat să respire aer diferit de cel dintr-un
birou, a stat mai mult în picioare decât așezat pe scaun, s-a zgâit ore întregi
la foi din diverse cărți, a privit și abia apoi (dacă a considerat necesar) a
făcut poze, conștientizând că e mai important să lași peisajul să îți învăluie
ființa decât aparatul foto. Ei bine, cum scriam, un om relaxat.
Omul relaxat, când se întoarce din vacanță,
descoperă ritmul în care a trăit până la vacanță. Totul este urgent sau are
caracteristici ce pot deveni cu ușurință demne de prioritizat.
Telefoanele încep să sune, căsuța de email se
sufocă și totul în jur încearcă să îl atragă în centrifuga din care a scăpat.
În
astfel de momente, realizezi cât de important este să ai schimbări de
perspectivă, concediul fiind un astfel de facilitator.
Nu știu despre alții, dar cred cu înflăcărare
că psihicul nostru are multe de câștigat odată cu deconectarea. Nu avem nevoie
doar de odihnă, ci și de apropiere față de eul nostru. Cuvinte mari, știu.
Transpunându-le în ceva mai simplu, fiecare om are nevoie să se simtă înconjurat
de calm. Adică, să nu aibă griji care să-i bâzâie neplăcut la ureche precum un
țânțar în miez de noapte care nu te lasă să dormi.
Dacă e un moment care mi-a marcat această
vacanță, acesta este legat de un măslin. Ruine romane ale unui templu erau
scăldate în cele mai puternice raze de soare. În apropiere, o bancă din piatră era
așezată sub coroana amplă a unui măslin. Vântul adia plăcut, iar răcoarea îți
umplea gândurile. Era tot ce aveai nevoie în momentul acela. Nimic mai mult,
nimic mai puțin. O răcoare suficient de puternică încât să țină la distanță
toate grijile.
Să vă fie anul întreg o ședere pe sub o coroană amplă a unui măslin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu