O propunere de călătorie – Albania

Ne gândeam de o vreme încoace să vizităm Albania, iar anul acesta planetele s-au aliniat. Soțul meu a pregătit cu minuțiozitate planul de vizită, astfel încât să nu ratăm punctele de interes.

Am călătorit cu mașina, dar puteți foarte ușor să luați avionul până la Tirana și de acolo să închiriați o mașină.

Cum ajungi în Albania

Waze și Google Maps propun câteva itinerarii, însă noi am ieșit din România pe la Giurgiu - Ruse (Bulgaria). Drumurile în Bulgaria pe ruta noastră au fost foarte bune și nu am avut absolut nicio problemă. Din Bulgaria am intrat în Grecia, pe la Thessaloniki.

Când am intrat în Albania, la vamă, pe lângă vameșul care ne-a verificat cărțile de identitate, am fost întâmpinați de un grup de tineri. Ei reprezentau 'Smile Albania', o organizație de turism creată cu scopul de a promova turismul în Albania. De la ei am primit fluturașe cu harta Albaniei și obiective turistice din țara lor.

După ce am plecat din vamă, am coborât pe un deal, apusul de soare înfrumusețând peisajul. Natura este frumoasă în Albania (și voi reveni constant asupra acestei idei). Privind pe geam, imaginația mea țesea tot felul de idei, în special după ce am văzut o construcție ovală din beton ce părea fie să fie un OZN, fie un gigant cuptor pentru pizza. Niciuna dintre presupunerile mele nu era adevărată, soțul meu spunându-mi că erau buncăre construite pe vremea dictatorului pentru a proteja poporul de eventualele atacuri.

Pogradec

Prima noastră oprire a fost la Pogradec. După aproape 11 ore de condus, am fost fericiți să ajungem. Ne-am cazat la hotel și am fost bucuroși să descoperim că aveam o cameră cu vedere la Lacul Ohrid. Acest lac este la graniță între Macedonia de Nord și Albania.

Pogradec este un orășel drăguț, unde poți petrece câteva zile de leneveală la plajă sau scăldându-te în apele lacului, unde poți mânca Koran (un pește local asemănător păstrăvului, însă având carnea roz). Este mult mai ușor și mai ieftin să-ți cumperi o cartelă sim de acolo, în caz că ai nevoie să dai telefoane, să trimiți sms-uri sau să folosești internetul. Este recomandabil să ai numerar la tine, căci nu toate restaurantele/ barurile în Albania dețin POS. Noi ne-am schimbat banii în LEK (moneda locală) și am fost impresionați să descoperim pe cineva care vorbea limba română (România este un lait-motiv al acestei excursii în Albania) într-un sediu de bancă. Ce ne-a plăcut la Pogradec este Parcul Drilon. Este un loc liniștit, unde te poți bucura stând la o cafea sau mâncând ceva, sau poți merge la o plimbare cu barca.

Korçë

Un oraș plin de surprize, în ciuda mărimii lui. După ce am parcat mașina, am mers la plimbare. În centru, este un muzeu dedicat Primei Școli Albaneze și un muzeu de-a dreptul special în memoria renumitului fotograf Gjon Mili. Lucrările sale sunt găzduite de o fostă Casă Românească. Gjon Mili a fost un fotograf albanezo-american, renumit pentru pozele sale publicate în revista Life. Mili și familia sa au emigrat din Albania către România, la București, unde acesta a urmat cursurile liceale. În 1923, Mili s-a mutat în Statele Unite. Este cunoscut în lumea largă pentru pasiunea sa pentru lumină și mișcare, dar și pentru faptul de a fi fotografiat celebrități, printre care se numără Pablo Picasso.

Tirana

Precum am menționat mai sus, natura este de-a dreptul surprinzătoare, iar pe parcursul călătoriei noastre de la Korçë la Tirana (și nu numai atunci) am fost însoțiți de cântecul greierilor zburători. Cântau atât de tare că i-am auzit din mașina rulând, cu tot cu radioul dat tare. Îi auzi peste tot, cântând noaptea și ziua. Nu știu dacă a fost valul de căldură ce a lovit Europa în vara aceasta sau așa sunt, de fapt, temperaturile aici, însă Albania are veri foarte călduroase. 

În Tirana, Muzeul Național de Istorie v-ar putea interesa deoarece veți afla multe amănunte despre istoria acestui popor. 

Marele Parc din Tirana este și el un loc de neratat. Puteți face o plimbare pe jos, merge cu bicicleta, face jogging, puteți juca diverse sporturi, vizita grădina zoologică și cea botanică, puteți vizita Palatul Prezidențial sau, pur și simplu, vă puteți bucura de priveliștea lacului, stând pe o bancă sau la o cafea, la o terasă.

Și că tot veni vorba despre cafea, Albania este faimoasă prin numărul mare de baruri, cafenele și restaurante pe cap de locuitori. Albanezilor le place cafeaua și veți găsi o grămadă de cafenele la parterul clădirilor și blocurilor de locuit. În general, cafenelele sunt foarte moderne, constrastând foarte mult cu arhitectura clădirilor în care se găsesc.

Printre locurile în care am fost, se remarcă Radio Bar, un local cu totul și cu totul deosebit, precum puteți vedea în pozele de mai jos.

Albanezii iubesc cam tot ce vine din Italia, iar restaurantele cu specific italienesc sunt minunate. De exemplu, am trăit o experiență culinară deosebită în restaurantul Pasta da Pucci. Locul este atât de frumos încât nu te poți abține să nu te zgâiești peste tot și să faci poze, iar mâncarea depășește decorul.  

Mergând prin centru, am fost încântați să descoperim străzi cu nume de personalități române de vază, printre care Nicolae Iorga și Victor Eftimiu. Însă lucrul care ne-a impresionat deosebit a fost să descoperim pe o fațadă a unui bloc de locuințe chipul lui Nicolae Iorga și câteva din zicerile românești, scrise cu diacritice, și traduse dedesubt în albaneză. 

Berat

Un alt oraș impresionant este Berat. Am făcut 2 ore cu mașina de la Tirana către Berat. Înscris în patrimoniul UNESCO, castelul de aici este locuit. Semne ale trecerii otomanilor pe aici sunt vizibile în arhitectură. Orașul este împărțit în două, partea veche și partea nouă, de către Râul Osum. Un pod vechi face trecerea între cele două părți.

Oamenii sunt foarte prietenoși și puteți cere indicații fără grijă căci vor fi foarte încântați să se asigure că nu ratați nimic din ce este de văzut.

Krujë

Acest orășel a jucat un rol important în istoria poporului albanez. Castelul Krujë a suferit trei asedii ale turcilor, iar aici se găsește un muzeu în memoria eroului legendar albanez, Skanderbeg. Ridicat pe un munte, castelul vă oferă o panoramă deosebită înspre mare, dar și înspre capitală.

Apollonia

La o oră de condus față de Tirana se găsește Apollonia, un oraș antic grecesc fondat în 588 î.C. Triburi ilire au locuit aici, iar pentru cei ce sunt pasionați de arheologie și istorie, Apollonia este un musai. Având în vedere că situl este pe un deal, priveliștea este deosebită și vă puteți bucura de momente de calm pe o bancă, la umbra unui măslin.

Vlora

Sunt multe stațiuni frumoase în Albania, însă noi am ales Vlora pentru a ne bucura de mare. Ce mi s-a părut deosebit a fost posibilitatea de a merge la plajă, să înoți în Marea Adriatică și să te bucuri, în același timp, de priveliștea unor dealuri împădurite. Ca peste tot în Albania, sunt multe cafenele, restaurante și baruri din care să alegeți. Este un loc perfect dacă doriți să petreceți câteva zile citind, mergând la plajă și înotând. Iar apusurile sunt magnifice.

Condusul în Albania

Ei bine, cum se zice, nimic nu este perfect. Iar cu siguranță că modul în care conduc albanezii ar putea fi îmbunătățit. Tind fie să meargă foarte repede, fie foarte încet; unii depășesc prin stânga, iar apoi încetinesc sau nu semnalizează dacă schimbă banda. Oricum, vigilența este recomandată.

Curățenia și starea drumurilor

Albania este curată, deși există și mici excepții. Totuși, încă se mai găsesc câini maidanezi pe stradă (iar talia lor este impresionantă), însă aceștia nu sunt agresivi. Starea drumurilor este bună. Există, bineînțeles, și excepții. Mi-a plăcut foarte mult drumul de la Pogradec la Korçë. Autostrada este în stare perfectă. Are o bandă dedicată bicicliștilor, iar priveliștea asupra lacului Ohrid (în partea dreaptă) este minunată. 

O simplă recomandare, totuși - în satele sau orașele mici, capacele de la gurile de canal pot lipsi. Așadar, fiți cu ochii în patru.

Oamenii

Albanezii ne-au lăsat impresia unor oameni primitori, încântați de turiști și dornici de a comunica cu aceștia. De câteva ori, ni s-a întâmplat să avem conversații prin semne cu câțiva albanezi, care nu știau să vorbească altă limbă decât cea maternă. De fiecare dată, au fost dornici să afle de unde suntem, ce dorim să vizităm, iar la final ne-au urat 'Pace!'.