Spiridușii există. Parol! Când am deschis plicul mare și alb, care nici măcar n-a putut încape în cutia poștală, nu mă așteptam să găsesc o revistă culturală. Apoi, mi-am amintit că acum puțină vreme, un spiriduș mi-a cerut adresa și iată surpriza. Bag seama că îs mai norocoasă decât mă gândeam eu, iar numărul de spiriduși ce se îngrijesc de fericirea mea este mult mai mare.
Îndemn la acțiune – tu le-ai mai mulțumit de curând spiridușilor din viața ta? De nu, iată un semn că este cazul s-o faci.
Recunosc, primul gând când am atins hârtia a fugit către tata. Ce s-ar mai bucura el să analizeze corpul literelor și aranjarea în pagină! Iar fie-sa și-a permis să arunce mai întâi un ochi peste toate cele treizeci și două de pagini și abia apoi, a luat la citit revista.
Nu știu despre voi, dar mie îmi place hârtia și cititul de pe hârtie. Iubesc mirosul cărților și cred sincer că nu mă pot bucura de cuprinsul vreuneia dacă nu pot împlini și ritualul cel mai important în lectură, datul paginii. Așadar, cărți îmi cumpăr și îmi voi tot cumpăra. Dar este ceva vreme de când n-am mai ținut o revistă în mâini. Și-a fost frumos. Și nostalgic, e drept, căci mi-am amintit că acum o bună bucată de vreme răsfoiam zilnic ziare.
Revista Argeș are câte puțin pentru fiecare. Are critică, reportaj, poezie
și proză, dar și expuneri, iar fiecare prezintă subiecte și abordări
variate. Și vorbind de varietate, nu se poate să nu găsiți prin filele sale
ceva să nu vă bucure sufletul.
Dacă și voi, la fel ca mine, n-ați mai ținut de mult în mâini o revistă,
fie ea și culturală, iacătă al doilea îndemn din acest text – luați de citiți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu