Nemurire fragmentată. Da, la asta chiar putem accede.
Am realizat asta aseară când, stând la masă cu niște verișori, am început
să depănăm amintiri de pe când bunicii ne erau în viață și pe când ștrengăriile
se țineau lanț.
Și nu știu eu prea bine cum e cu viața și nici cu moartea, dar știu bine că
în momentele acelea am fost cu toții nemuritori. Și noi cei care depănam și ei.
Tandalicii duc râsul mai departe.
Tandalici fără izmene
RăspundețiȘtergere