Pages

miercuri, 1 iunie 2022

Orezul hinlandez


Cred că viața e un orez hinlandez.

Să explic. Acum câțiva ani nepotul venise în vizită pe când locuiam la Cluj-Napoca. Ca orice gazdă care se respectă, mi-am zis să pregătesc și eu ceva pentru invitați (ai mei, soră-mea și nepot). Așadar, am făcut un orez ca în genul unuia mâncat la un restaurant uzbec și care mi-a schimbat cu totul părerea puțin bună pe care o avem despre orezuri.

Am combinat întocmai ingredientele, am folosit același tip de orez. A fost bun, dar n-a fost wow! (ca să citez corporatiștii). Asta și pentru că ai mei mâncaseră destul de mult orez în ultima vreme, deci n-avea cum să-i încânte oricum. Iar nepotul .... ei bine, nu-mi mai amintesc părerea nepotului despre orez. Însă îmi amintesc remarca lui pe când găteam orezul: Ce faci acolo, Eme, orez hinlandez?

Am râs mult la denumirea creată de nepot și păstrez cu drag acea amintire. Însă descopăr, odată cu trecerea anilor, că viața e un orez hinlandez. Te chinui, îți iei riscuri, faci totul ca la carte, ca la un moment dat să-ți iasă ceva hinlandez. Și nici măcar nu poți să te blamezi. Ai încercat totul, dar de partea cealaltă n-a ieșit cum trebuia.

E greu să nu disperi. Oameni suntem și cu toții ne dorim rezultate pe măsura eforturilor noastre. Dar când te găsești într-o situație în care te simți înfrânt, amintește-ți că fiecare dintre noi primește, la un moment dat, un orez hinlandez. Pe care îl mănâncă. C-așa-i în viață. Și-n ale gătelilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu