(Photo Copyright: Nynne Schroder - Unsplash)
Am participat prima dată la o conferință de Employer Branding (marca de angajator sau branding de
angajator, cum i se spune). A fost interesant, mai ales pentru că până acum câteva
luni nici nu știam că există conceptul de Employer Branding (EB).
Am ascultat diverse opinii și urmărit
prezentări. Cel mai mult mi-au plăcut cei care au insistat asupra faptului că
angajații sunt cei mai buni promotori ai unei companii, că ei duc vorba mai
departe despre buna organizare sau nu în companie, despre beneficiile oferite,
despre stabilitate, despre posibilități de dezvoltare și, da, despre nivelul de
salarii. Scriu da, căci am mai mereu senzația că un candidat ar trebui să se
scuze că-și dorește un nivel optim de remunerare a efortului pe care l-ar
depune.
Nu sunt mercantilă... însă așa cum
este puțin de așteptat că cineva cu o experiență vastă nu va dori să ocupe prea
mult un post ale cărui atribuții nu-l provoacă, nu-l dezvoltă profesional și
personal, așa trebuie să ne gândim că un angajat bine pregătit, dar prost
plătit, va căuta mereu să plece acolo unde remunerația este mai prietenoasă.
Discuția despre salarii este una vastă,
și nu sunt eu tocmai cea în măsură să mă dau drept expert. Ca de obicei, scriu
pe baza experiențelor mele sau ale celor apropiați. Ce mi se pare extraordinar de
relevant de înțeles de ambele tabere (candidat și companie) este că salariul
trebuie să susțină un nivel de trai decent (însemnând că nu tot salariul merge pe chirie/ rată, ci să mai rămână ceva și pentru activități culturale,
îmbrăcăminte/ încălțăminte, concediul cel mare care are loc o dată pe an și,
da, medicamente și tratamente medicale).
Detest dubla măsură, așa că sunt conștientă că buruieni
există de ambele tabere – candidați și companii – însă mi se pare tare
important să nu pornim sau să terminăm să ne ghidăm după prejudecăți.
Motivele diferă în funcție de circumstanțe, iar când vine
vorba de salarii mici, de ambele tabere se pot găsi explicații.
V-am mai scris eu despre experiența de secretară.
Câștigam un salariu atât de mic încât eram nevoită să am un alt job după birou.
Dar am fost un caz fericit, terminasem o facultate bună și m-am descurcat. Dar
altfel n-aș fi reușit să-mi plătesc chiria, cheltuielile de întreținere,
mâncarea, transportul cu metroul, medicamente și să pun deoparte pentru acea
excursie pe an (și da, mereu am pus deoparte pentru excursii), toate doar din
acel salariu mic. Nu am să uit niciodată expresia șefului care m-a întrebat
într-o seară, la plecare, dacă aveam alt job decât cel de secretară, iar eu i-am răspuns că da. Atunci am
realizat că anumite lucruri nu pot fi explicate, ci doar trăite. Cum să
înțelegi foamea, dacă nu o simți urlând în burtă?! Cum să înțelegi sărăcia dacă
nu împarți aceeași pereche de încălțări cu copilul tău?!
Revenind la conferință, mi-au plăcut tare mult indicațiile cu
privire la metodele de a afla părerile oamenilor despre o companie,
modalitățile prin care poți transforma o marcă necunoscută într-una de
încredere și atentă la schimbările din jurul ei. Inevitabil o prezentare m-a
dus cu gândul la motivul pentru care oamenii pleacă din companii. Nu este ceva
ce am spus eu, ci am citit în acest articol. Oamenii nu părăsesc companiile, ci pe șefii lor.
Indiferent de numărul de ședințe și evenimente în echipă,
angajații ar trebui să se simtă sprijiniți atunci când realizează că eforturile
lor ating mereu pragul zero.
Ideea m-a lovit pe când îl ascultam pe unul dintre
experții pe EB. Poate că decât să se facă o prezentare de beneficii, campanii
ATL și BTL, unii potențiali candidați ar aprecia mai mult să afle despre cât de
bine este organizată compania, cât de mult sunt susținute ideile și câte din ideile
propuse ajung să fie puse în practică (deci livrate), cât de multă
flexibilitate și libertate există în luarea deciziilor pentru un executant,
câte validări sunt necesare pentru a duce la bun sfârșit un proiect ….
Unul dintre vorbitorii de la eveniment a spus
ceva de genul: ar trebui să îi tratăm pe candidați ca niște oameni deoarece
sunt oameni și răspund la nevoi și doleanțe. Consider că este o idee
extraordinară de avut în vedere când vine vorba despre Employer Branding. Poate
că de aici ar trebui să începem să construim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu