Cum să eficientizezi timpul

Timpul ne este mai mereu prezentat drept un dușman. Suntem în această goană perpetuă contratimp că nici nu ne mai permitem luxul, psihic, să ne gândim că ar fi cazul să ne oprim. Să respirăm, să privim la noi, să privim în jurul nostru și să acționăm întocmai.

Cum să eficientizezi timpul?

Începe prin a te raporta la el altfel decât la un dușman. Tu trebuie să-l administrezi și nu invers.

Ai zile despre care știi doar că s-au încheiat, fără să îți amintești ce ai făcut sau dacă ai făcut ceva de care ar trebui să-ți amintești?! Dacă răspunsul tău este unul afirmativ, este cazul să iei măsuri. Iată câteva sfaturi.

Sfatul 1

Poți încerca să-ți eficientizezi timpul, pentru început, lucrând la o listă. Începe într-un mod simplu. Fă o listă cu lucrurile de făcut pentru o zi. Mai apoi, pentru o săptămână și poți ajunge chiar la o lună. Dar totul se face cu pași mici. Acesta este lucrul cel mai important. Să nu ceri prea mult de la tine de la început. Și, mai ales, să ai răbdare cu tine.

Lista trebuie să conțină, pe scurt, doar ce este musai să faci în ziua respectivă.

Sfatul 2

Încearcă să limitezi, pe cât posibil, impactul mâncătorilor de timp. Ce sunt mâncătorii de timp? Televizorul, telefoanele mobile, laptopurile, tabletele și conversațiile telefonice care te lasă secat de energie. Este important să comunici, însă convorbirile telefonice lungi, în care pare că ne zicem multe, dar nu reținem sau înțelegem, de fapt, nimic ne fac mai mult rău decât bine. Aici ideea ‘mai puțin este mai bine’ chiar se aplică.

Încearcă să-ți oferi mici pauze de la acestea.

Eu, de exemplu, în weekend am telefoanele pe silențios, nu-mi verific emailurile și nici profilurile de pe social media.

În schimb, citesc, văd filme, mai croitoresc, pictez, desenez, scriu sau merg în plimbare.

Sfatul 3

Conștientizează că în unele zile nu te vei putea ține de lista ta sau nu vei reuși să te sustragi de la conversațiile lungi la telefon. Acest lucru nu înseamnă că ai dat greș. Ci, pur și simplu, este un pas în spate care îți va da mai mult avânt.

Sper să te ajute indicațiile mele. Amintește-ți că pentru a face lucrurile bine, trebuie mai întâi să fii tu bine. Ceea ce mă aduce la faptul cel mai important: respiră și bucură-te, transformându-ți timpul în aliat. Chiar este posibil. 
Respiră!!

Cum să impresionezi

Probabil că v-ați gândit mereu că sunt suficiente metode de a impresiona lumea. Eu, una, mă gândesc că are de-a face cu modul în care acorzi atenție. De la cum privești până la cât de mult înțelegi sau vrei să înțelegi din ce ți se comunică.
Anii cu care mă laud sunt formați din experiență. De tot felul, mi s-a zis. Însă știu că cel mai mult și mai mult mă pricep să fac oamenii să zâmbească. Poate că încă nu e târziu să devin și actriță. Dar până una-alta, sunt scriitoare. Iar scriitorii, pe lângă scris, lansări de carte, semnare de autografe și discursuri, mai dau și interviuri.
Am eu norocul acesta de-a mă găsi aflată de prieteni. Adicătelea, mă găsesc ei pe mine când am cea mai mare nevoie de dânșii. Și uite așa și povestea de astăzi. Cu interviul.
Vă rog, luați de vă delectați - click.

Cum să fii optimist

Multă lume mă întreabă cum reușesc să fiu mereu cu zâmbetul pe buze și cum fac să fiu optimistă.

Cred că oareșce bagaj genetic trebuie că mi s-a transmis, din generație în generație. Aici șade cea mai mare dintre șmecherii. Apoi, am crescut alături de oameni cărora le place să glumească, oameni care înțeleg că o zi trecută fără un zâmbet este o zi pierdută.

Ce-i drept, viața mi-a arătat că nu toată lumea gândește la fel când vine vorba despre voie bună. Lecția amară mi-am învățat-o când am fost privită precum un extraterestru când am făcut vreo glumă. Și că aș suferi grav de neseriozitate, a fost concluzia trasă în urma mea precum o cortină care nu mai lasă loc de vreo replică.

Dar e bine și așa... Știu că la început nu trebuie să dau pe afară de optimism, iar apoi – dacă mi se permite – voi arăta că sunt nu numai serioasă, parolistă și muncitoare, dar sunt și a naibii de fain s-o ai alături.

Dar revenind asupra chestiunii... Să fii optimist șade nițel în plămada fiecăruia, dar și

în cele și cei ce te înconjoară. Eu sunt optimistă și datorită oamenilor cu care interacționez. Am acoloșa o mână de oameni care îmi arată, în caz că uit, cum sunt eu și cum sunt ei. De aur, de spirit, de înălțare. 

Să luăm, de pildă, imaginea de mai jos. O cutiuță muzicală. Însă nu una oarecare. 

O cutiuță muzicală făcută de mânușițele unui colaborator de-ai mei. Iar melodia care exultă când învârți mânerul este “What a wonderful world” a lui Louis Armstrong. Precum scriam… important este să îți arate și ceilalți optimismul care zace în tine.

Iar când vine vorba despre metode de a privi lumea cu optimism, fiecare are cu siguranță ceva de recomandat.

Un cuvânt: toleranță

Pe când lumea era mai mică, iar eu mult mai înaltă decât mă aflu acum, am aflat despre existența unei case. O casă simplă, cu o singură ușă. Știam asta. Auzisem eu de la alții cum ascultau prin fața ușii acestei case. Lucruri bizare și supraomenești se întâmplau acolo. Însă un singur lucru m-a frapat. Cum acea casă înfierbânta discuțiile oamenilor. Mai târziu, aveam să aflu că și mințile lor erau afectate, de vreme ce reușeau să inventeze atât de multe lucruri stranii.

Tot atunci, am aflat că erau oameni care nu credeau în poveștile care circulau despre acea casă, sau despre locuitorii acesteia. Respingeau discuția cu o ușoară delicatețe, vorbind despre alte lucruri. Multă vreme am crezut că erau doar mai puternici și că nu cedau cu ușurință în fața curiozității.
Din când în când, astfel de oameni mi se arată în cale pentru a înțelege importanța toleranței. Îmi place să-i ascult pe când voci din ce în ce mai ascuțite încearcă să se impună în fața lor. Calmul cu care răspund provocărilor este o adevărată sursă de inspirație. Și da, îmi place să observ cum încrederea mea în oameni își găsește mereu motive de a exista.
Toleranță. Un cuvânt. Un ideal.

Păcat că...

“Păcat că oamenii nu-şi pot schimba necazurile între ei. Toţi par să ştie exact cum le-ar repara pe ale celorlalţi.” - Olin Miller

Nu știu despre voi, însă eu remarc mai mereu diverse persoane săritoare. Oriunde mă îndrept, oameni mă întâmpină cu soluții diverse. Cel mai amuzant este când nici măcar nu te-ai plâns vreodată, însă afli cu multă suprindere cum alții ‘te citesc de departe și știu ei mai bine și ce probleme ai și cum să le rezolvi.’ Cel mai bine este să ignori, însă când nu poți, s-ar putea să ajute un cântecel.

Top 12 lucruri stupide

“Suntem obligați să facem atâtea lucruri stupide încă de mici crezând că sunt esențiale.”

Ia, de azi să nu mai facem asta.
Am citit replica aceasta într-o carte – ce, doar pisica să afle dintr-o carte?! – și m-a pus pe gânduri.
Atât de mult, încât am început să lucrez la lista de lucruri stupide:

- Să nu oprești o discuție când ți-e clar că omul acela îți vorbește pe ton zeflemitor
- Să iei de bune părerile altora fără măcar să verifici situația/ persoana
- Să insiști să demonstrezi că ești bun/ serios/ organizat/ motivat unei persoane care deja te-a încadrat într-o categorie ce nu-ți face cinste
- Să asculți la nesfârșit monologuri la telefon, când ție ți se îngăduie să vorbești doar 5 minute
- Să răspunzi non-stop la telefonul mobil de parcă ar fi un cip instalat sub piele și lumea te-ar vedea și judeca pentru afrontul pe care i-l aduci dacă nu răspunzi
- Să te lași șantajat cu așteptările celorlalți în ceea ce te privește
- Să nu te aperi când cineva te atacă în mod constant, de frica faptului că ai putea părea agresiv
- Să faci anumite lucruri doar pentru a intra în rândul lumii
- Să nu-ți iei timp personal pentru tine, de teamă că ai părea egoist
- Să te minți că vei învăța să iubești ceva ce îți este cu totul indiferent
- Să nu reclami abuzul, de teamă că ai părea cu fițe
- Să-ți fie rușine cu ambițiile tale

Și lista voastră de lucruri stupide cum arată?

Inspiraționale

Voi cum reușiți să vă remontați?

Eu colecționez citate și poze. Am un fișier în Word în care tot adaug citate pentru zile bune și mai puțin bune.

Dintre poze, îmi place să cred că aceasta m-a găsit pe mine:

(sursă foto: https://me.me/i/if-you-expect-the-world-to-be-fair-with-you-5722040)

(Să te aștepți ca oamenii să fie corecți cu tine pentru că și tu ești corect cu ei este ca și cum te-ai aștepta ca un leu să nu te mănânce pentru că tu nu mănânci carne de leu...)

Iată mai jos topul colecției mele de citate:

"Je veux tout de la vie, être une femme et aussi un homme, avoir beaucoup d'amis, et aussi la solitude, travailler énormément, écrire de bons livres, et aussi voyager, m'amuser, être égoïste et aussi généreuse… Vous voyez, ce n'est pas facile d'avoir tout ce que je veux. Or quand je n'y parviens pas, ça me rend folle de colère".

---- Simone de Beauvoir à Nelson Algren, 3 juillet 1947

(Vreau totul de la viață, să fiu și femeie și bărbat, să am prieteni, dar să mă bucur și de solitudine, să muncesc mult, să scriu cărți bune, dar să și călătoresc, să mă simt bine, să fiu egoistă, dar și generoasă... Vedeți, nu prea este ușor să ai tot ce vreau eu! Iar când nu obțin toate acestea, devin extrem de furioasă.)

“The world ain’t all sunshine and rainbows. It is a very mean and nasty place, and it will beat you to your knees and keep you there permanently if you let it. You, me, or nobody is gonna hit as hard as life. But it ain’t how hard you get hit; it’s about how hard you get hit, and keep moving forward.”

-- Rocky Balboa in Rocky, 1976

(Lumea aceasta nu este plină doar cu lucruri bune. Este un loc în care se găsesc răutăți și oameni afurisiți, care te vor îngenunchea și vor încerca să nu te lase să te ridici, dacă le permiți. Tu, eu sau oricine altcineva nu te va lovi la fel de tare precum viața. Iar esența nu este despre cât de tare ești lovit; este despre cât de tare ești lovit, însă continui să mergi înainte.)

Charles Bukowski: "We're all going to die, all of us, what a circus! That alone should make us love each other but it doesn't. We are terrorized and flattened by trivialities, we are eaten up by nothing."

(Cu toții vom muri, fiecare dintre noi. Ce circ! Numai acest lucru ar trebui să ne facă să ne iubim mai mult, dar asta nu se întâmplă. Suntem terorizați și flatați de trivialități și ne consumăm pentru nimic.)

5 trucuri pentru a-ți vinde brelocul

(Aceasta ar putea fi poza unui breloc. Dar nu este!)

Fie el un breloc în geanta ta. Greutatea lui te face să te gândești că există un motiv pentru care te doare umărul drept. E clar, nu mai poți continua așa. Te gândești la vânzare. Iar dacă ești la fel ca mine, treci direct de la gând la acțiune.

Pasul 1

Scoate cheile de pe inel și pune-le deoparte. S-ar putea să mai ai nevoie de ele. Diseară poate se va găsi cineva să-ți deschidă ușa, însă după ce uitătură ți-a aruncat ieri dimineață vecinul de la parter, l-aș crede în stare să schimbe litera scării blocului doar, doar să te vadă pierdut.

Pasul 2

Analizează brelocul. Pe inel ai deja o bufniță roz (care știi că-ți va aduce prosperitate), un unicorn verde (să arate întregii lumi că ești pregătit pentru viitor precum ai fost pregătit pentru trecut) și o banană (fructele sunt cool). Le păstrezi sau le vinzi și pe ele?! (dacă da, există riscul ca lumea să te perceapă fără suflet)

Pasul 3

Admiră brelocul gata de vânzare. Așa se simte un antreprenor mândru.

Pasul 4

Fă o poză, compune un anunț și gândește-te dacă vrei să pui brelocul la vânzare pe pagina ta de Facebook. Prieteni invidioși de abia așteaptă să pună mâna pe avutul tău.

Pasul 5

Ai publicat anunțul. Nimic. Nici măcar un like sau vreun amărât de comentariu. E momentul să treci la artileria grea. Roagă un prieten să dea like și să distribuie postarea ta. Brelocul e ca și vândut.

Acesta este doar un exercițiu. Are și pași deoarece sunt de părere că mișcarea face bine la sănătate. A se lua în seamă doar dacă aveți de vânzare vreun breloc.

Surpriză

Se spune că dacă ne dor ochii, ar trebui să ne uităm pe fereastră. Eu spun că ar trebui să facem asta când dorim să ne relaxăm. Astăzi eram în timpul unei astfel de relaxări, și dacă n-ar fi fost înghețul ce a căzut peste noi de câteva zile, aș fi crezut că sunt oameni care s-au pregătit deja pentru Paște.

Micșorând distanța focală, am descoperit, de fapt, că în zare nu se găsesc un iepure și un ou de Paște, ci doar niște plante, înfruntând curajoase vremea.

Și noi când mai ascultăm?!

Nu știu dacă ați remarcat, dar suntem în plină epidemie. Și nu de gripă. Pe lângă faptul că ne grăbim… Rău, dar rău de tot ne grăbim... Apoi, este clară treaba că nu ascultăm. Sau nu mai ascultăm. Ne concentrăm atât de mult asupra răspunsului nostru sau cum să întoarcem discuția la un subiect pe care îl găsim interesant, încât înțelesul vorbelor celuilalt zboară fără măcar să ne atingă ușor timpanul.

E îngrijorător. Scriu asta și pentru că m-am surprins cu urechi surde și minte fremătândă la momentul în care voi prelua cuvântul. Eu, care mă mândream atâta cu atenția mea de neclintit!

Și am să mă țin tare și n-am să dau vina nici pe era modernă, cu toate smartphone-urile și tabletele ei, și nici pe nestatornicia tinereții. Pun la cale o nouă strategie – a asculta cu atenție. Și vă provoc și pe voi. Începeți de la pasul înapoi de la voi și pasul înainte, către vorbitor. Poate e cazul să vă și avertizez. Există riscul să descoperiți alte păreri decât ale voastre. Să nu vă temeți!

Ana Blandiana - Variațiuni pe o temă dată

N-ai cum să n-o iubești pe Ana Blandiana. Ceva din felul în care privește, în care rostește cuvintele, te anunță că te afli în fața unui om cu forțe extraordinare. Nu poți decât să te lași vrăjit și să-ți dorești ca vraja să nu se spulbere prea curând.

Pe când aveam vreo 13 ani, tata m-a întrebat despre Arpagic. L-am privit lung, am ridicat din umeri și i-am spus că nu știu la ce se referă. ‘Dar ce vă învață pe voi la școală?!’, a exclamat el îngrijorat. Atunci a fost prima dată când am auzit numele Anei Blandiana. Încântarea cu care tata vorbea despre dânsa mi-a rămas multă vreme în minte. Când am auzit prima dată despre Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, am fost profund mișcată de inițiativă, dar n-am reținut numele fondatorilor. Peste ani, când am pășit pragul fostei închisori politice din Sighetul Marmației, vocea blândă a Anei Blandiana m-a întâmpinat încă de la intrare și mi-am amintit de spusele tatei.

Azi, am făcut ceva frumos. Am citit poezii. Volumul ‘Variațiuni pe o temă dată’ cuprinde poezii de o rară sensibilitate. Toate poeziile au drept subiect secundar moartea, care e reprezentată drept absență fizică și nu dispariție. Subiectele principale, în schimb, variază. De la timp la amintiri, promisiuni și întrebări despre viață.

Există un hotar între viață și moarte, și niciun canal de comunicare. Și, totuși, anumite spirite se simt, se descoperă, se însoțesc în ciuda unei aparente imposibilități. Rămânem uniți doar dacă ne dorim acest lucru. Iar această unire nu trebuie validată de vreo prezență fizică.

Vă recomand să citiți acest volum de poezii pentru că veți redescoperi cum este să vi se facă pielea de găină. Veți vibra, veți zâmbi, vă veți întrista și veți realiza încă o dată cât de frumoasă e poezia românească, dar și mai mult cât de frumoasă e poezia scrisă de Ana Blandiana.

Be the person your dog thinks you are (interpretare – Fii acel cineva extraordinar pe care îl vede în tine câinele tău!)!

Eu fac parte dintre aceia care cred că umblatul (fie el prin lume sau doar o stație de tramvai în plus) face bine la psihic. Îl curăță de toate reziduurile acumulate, iar în plus, îți poate servi drept muză. Pentru că nu știi peste ce vei da în timpul plimbării.

Titlul acestei postări vine de acolo, de pe urma umblatului. M-a trăznit deodată, pe când căscam gura aiurea, pășind cu dreptul după stângul. 
Fiind iubitoare de cuți, am apreciat citatul. Apoi, m-am tot gândit la el, amuzată. Și am descoperit că este mai profund decât m-aș fi gândit la prima vedere, în faldurile lui ascunzându-se ‘Să nu faci rău!’ și ‘Fii puternic!’ și ‘Joacă-te!’ și ‘Trăiește clipa!’. 

Despre 2018

Dacă iau seama la ce am auzit în jurul meu, pe măsură ce înaintezi în vârstă, timpul pare să devină din ce în ce mai alunecos. În sensul că trece atât de repede încât nu-l mai simți.
Nu sunt încă pregătită pentru dorințe cu privire la 2019, însă știu un lucru - am pentru ce-i mulțumi lui 2018. Și nu doar ca scriitoare.

Și cum promisiunea e promisiune, n-aveam cum să închei anul fără dragul de Vlad. Din 'Aventurile aproximative' ale lui Vlad Mușatescu îmi dă ghes următorul fragment:

"-  O să-mi fie dor de tine! De-asta să fii convins... Așa că n-are niciun rost să te-ntristezi din pricina despărțirii noastre... E vremelnică, ascultă la mine, că știu ce zic! Noi n-o să murim niciodată. Tu, fiindcă ai s-ajungi scriitor, ca și frate-miu, iar eu pentru că-s Vlahuță... Și-am trăit ca un Vlahuță. Din plin. Cântând, iubind, mai bând și-un păhărel, așa cum îi șede omului bine! În definitv, mai dă-o-n măsa de viață, că pentru asta-i făcută... Trăiește-o din răsputeri, ca mine, și n-ai să mă uiți niciodată!”

De revăzut, n-am mai apucat să-l revăd pe moș Vlahuță. În schimb, nu l-am uitat. Niciodată, așa cum îmi ceruse. Ceva-ceva, tot învățasem de la dânsul. Întrucât mă asigurase că despărțirea noastră-i vremelnică, înseamnă c-o să ne reîntâlnim cândva. Unde? Că pe pământ n-am mai izbutit. Totuși, rămâne de văzut! Vorba lui Stephane Roll (alias), zis Gheorghe Dinu: ‘Om muri și-om vedea!’"

La mulți ani, oameni buni! Să vă bucurați!