Vlad dăinuie

Anticariatele sunt minunate. Am cumpărat câteva cărți, la întâmplare, și o răsfoiam aseară pe aceasta. Încep, de obicei, cu verificarea anului, și apoi caut numele redactorului sau alte detalii despre echipa care a lucrat la carte.

Și uite așa m-am bucurat, din nou, să-l găsesc pe dragul de Vlad, menționat de câteva ori în această listă.

Recomandare cinematografică

Hugh Grant pare că vrea să se detașeze de rolul consacrat din comediile romantice și îi iese extraordinar cu filmul Eretic.

Deși prezentat drept horror, filmul e mai mult un thriller psihologic, care te ține în suspans, în timp ce începi să cauți, la rândul tău, răspunsuri la întrebările din film.

Cele două actrițe principale fac un joc extraordinar de convingător, iar deși religia e pusă sub atentă observație, nu poți să nu pleci din sala de cinema cu o singură întrebare - ce altceva mai crezi din cauza marketingului?

Încă mai pot visa

Rimă necesară

Nu știu dacă e de la sărbătorile care vin, dar încep să vorbesc în rime.

De pildă, vorbeam cu văru-meu și m-am trezit zicând – Să trăim să-mpărțim!

Ceea ce nu e rău deloc, oricât de departe sau aproape s-ar afla sărbătorile.

Pentru că așa e în tenis!

Căutam de curând ceva pe casetele mele (da, da, mai am încă unde să le ascult datorită unui prieten drag care mi-a dat casetofonul lui) și am dat peste un scheci de-ale lui Vasile Murariu și Nae Lăzărescu. 

Au trecut mai bine de douăzeci și cinci de ani de atunci, dar o replică de acolo îmi pare la fel de reală și azi:

- Bă, când furi, fură, bă, mult, să ai de unde să dai să scapi!

Noi nu suntem normali, ceea ce vă dorim și dumneavoastră - Simona Fusaru

Doamna Fusaru are grijă să-mi furnizeze constant surprize, care mă măgulesc și încântă, iar de curând s-a întrecut pe sine. Și întrecerea aceasta poartă și autograf. Ce bine de mine!

A trecut ceva vreme de când n-am mai citit ceva similar și tare mult mi-a plăcut. Cuvintele se joacă după placul lor, nestingherite de oareșce prejudecăți pe care le-am avea cu privire la însemnătatea lor. Sunt libere și doar celelalte cuvinte, acelea care n-au fost prinse în tipar, ar mai putea să le judece. Proza absurdă și nu prea, căci absurdul abundă deja nestingherit cam prin toate ungherele vieților noastre, îi are în centrul ei pe Romulus și Remus, prieteni imaginari ai scriitoarei, niște ștrengari ce se joacă alene cu prejudecăți, idei, concepte și adjective.

Extras din cărticică:

„...

Romulus și Remus și-au luat și o pisică rotundă, lor nu le plac unghiurile drepte, sunt prea aspre, prea logice, mai mult, o pisică pătrată ar fi fost prea artistică.

 ... “

Recunoscătoare

A trecut nițică vreme de când n-am mai jucat jocul recunoștinței .

Noroc cu o colegă de-ale mele care ne-a întrebat pentru ce suntem recunoscătoare anul acesta. Ne-a dat greu, să căutăm alea bune între atât de multe rele. Și chinuindu-ne să găsim unul sau două motive, ne-am trezit că aveam fiecare minimum patru sau cinci. Norocoase!

Povestindu-i despre asta unei prietene, am mai descoperit unul. Și e cu adevărat senzațional, deoarece n-am mai trăit așa ceva niciodată. Anul acesta mi-a fost dat să pot să spun lucruri bune despre cineva clasificat de câțiva ani printre ăia răii. Cât de norocoasă sunt! Și recunoscătoare să pot reveni asupra cuvintelor mele și să spun, iată, un om!

Diversitate

Cât de frumoasă e întreaga lume!

Vremea lui amazing a apus

Arunc, din când în când, un ochi pe ce scrie lumea și mă miră faptul că unii continuă să folosească amazing (din engleză, extraordinar, incredibil) de parcă tocmai ce a fost scos din pălărie. Pălăria aia din care extragem mesaje pompoase, să ne vândă mai bine ce avem de vândut.

E rizibil deja, mai ales că dacă citești amazing, știi clar că nu e, că ai mai auzit tu de la alții și ai văzut chiar că până și incredibilul poate fi făcut credibil. Dacă vreți, amazing e sora mai mică a lui wow, care nu mai valorează nici el prea multe cepe degerate.

Dar să nu-l uităm nici pe interesant, deși e drept să spun că am remarcat că în jur lumea s-a vindecat de el. A trecut pe challenging (din engleză, provocator, competitiv).

Curajul

Am crezut multă vreme că a avea curaj se datorează unei moșteniri genetice. Ai tăi au fost curajoși, așa vei fi și tu. De parcă părul brunet sau ochii albaștri trec de la o generație la alta împreună cu trăsăturile de caracter. Ochii albaștri, vă zic, nu prea trec, căci sunt destul de încăpățânați și nu se încurcă ei cu oricine. Pesemne de aia n-am reușit eu să-i fur de la tata.

Azi am înțeles că nici curajul nu trece și, la fel ca ochii albaștri, nu e suficient doar să vrei ca să-l ai. Trebuie să-l cauți tu. Iar, uneori, dacă ești norocos și ai tăi insistă să-l caute și ei, curajul lor te inspiră să-ți găsești și tu propriul curaj.

Plec la drum, am foarte multă treabă! Ceea ce vă urez și vouă.

Victoria Secretarian

Am uitat de Abibas, Nuke și alte contrafaceri menite să păcălească sau poate doar să îndulcească purtarea pentru cei care nu-și permit să poarte haine de firmă.

Dar de curând, am aflat (și râs pe măsură) de Victoria Secretarian. Un parfum mai ceva decât cel copiat (era să scriu căpiat) de la prea celebra marcă Victoria’s Secret. Dacă vrei Victoria, ai Victoria, ce să mai!

Din vitrine

Traducere din engleză – Te simți vinovat(ă) deoarece copiii tăi petrec prea mult timp privind la televizor? Atunci oprește-i sonorul și pune subtitrări.

Bum! Acum citesc.

Întuneric

În serile de toamnă, când se întunecă devreme și mă găsesc pe străduțe slab sau deloc luminate, mă întorc în timp, pe o stradă din Tulcea, mergând alături de mama. Scria minunat Gospodinov în romanul său Refugiul timpului că este trist că unele trăiri sau mirosuri n-au nume și le evocăm doar descriptiv, întotdeauna prin comparație. Iar amintirile îți revin odată cu acele mirosuri sau trăiri similare și te trezești deodată transportat în miezul lor.

Așa și cu mine și serile de toamnă. Și când mă cheamă amintirea, realizez că nu mi-e frică nici de întuneric și nici de alți monștri. Poate doar de deznădejde. Dar am ac și pentru asta, uitându-mă peste colecția de încurajări sau complimente pe care le-am strâns peste ani de la cunoscuți sau străini, să mă ajute să merg mai departe și să nu uit către ce tind. Ajută mult și vă recomand să faceți la fel! 

E așa cum am învățat de curând dintr-un curs ținut de domnul Ronald Heifetz, poți face față deznădejdii și eșecului doar dacă rămâi conectat la binele pe care-l faci în lume.