Se spune că părinții te vor vedea mereu drept copilul lor. Și la 5. Și la 30. Și la 50 de ani.
Când prea puține lucruri rămân cum au fost, e tare bine să descoperi că
unele lucruri, bune, nu se schimbă niciodată.
Iaca, fosta studentă primește încă pachete de la ai ei (mijlocitoare
fiind sora).
Mi-amintesc cât de mult insista, pe când eram copil, să nu las un lucru aiurea, ci să încerc mereu să-i găsesc un loc și să mă țin de el.
Dacă te obișnuiești să pui un
lucru la locul lui, tare mult are să te ajute pentru că te poți duce și cu
ochii închiși să-l iei de acolo.
Și așa este. M-am ghidat după
vorba lui și mi-a fost de mare folos.
Cred că așa am început să-mi
dezvolt abilitățile de organizare. Prin a respecta acest sfat simplu, dar care
duce la obținerea eficienței. Apoi, am simțit nevoia clarității și definirii.
Nevoie pe care încerc să mi-o satisfac mereu în relații profesionale, dar și
personale.
Dacă lucrurile nu sunt clare și bine definite pentru niciuna dintre părți (sau chiar doar pentru una dintre ele), apare impasul. Iar impasul nu se depășește niciodată doar cu efortul uneia dintre părți.
O vreme, când se vorbea despre
organizare, musai se introducea elementul de multitasking. Aproape
că nu era un interviu de angajare în care părțile (intervievator sau
intervievat) să nu facă vreo referire la acest magic element.
Din fericire pentru noi toți,
între timp, s-a descoperit că multitasking-ul nu este neapărat o chestie
fericită. Iar, de fapt, creierul uman nu se poate concentra decât la o singură
sarcină, și prin multitasking se sacrifică eficiența și performanța. Indiferent
de țara din care provin cercetătorii care au făcut această descoperire, sunt
mândră de ei și îi susțin.
Până la urmă, adevărul despre
multitasking pe care americanii (scriu americani pentru că despre bannerele lor
am auzit prima dată) îl puseseră pe bannerele de pe autostrăzile lor – Don’t text and drive (Nu
trimiteți sms-uri în timp ce conduceți!)! – ne-a fost mereu la îndemână, însă ne-a fost greu să-i dăm crezare.
Trucuri pentru o bună
organizare
Ia notițe.
E bine să-ți notezi cam tot ce
crezi că este important. Dar să iei aminte că este ceva în felul în care
reținem informația, iar atunci când lucrurile nu ne sunt clare, creierul are
tendința să completeze de la el spațiile goale sau neclare.
Așadar, atenție și la cum îți
iei notițe.
Mie îmi place Word-ul. Foarte
mult. Și îmi iau notițele în Word. Însă colege și prietene folosesc tot felul
de aplicații. Important e să găsești ceva în care să te simți confortabil să
iei notițe.
Metoda calendarului.
Obișnuiește-te să-ți faci
notițe din sarcinile de făcut într-o manieră ascendentă. Adică, să începi cu
sarcina de făcut mâine și să continui cu cele de făcut peste două zile, peste
trei zile și așa mai departe. Nu uita să incluzi data. Așa n-ai cum să uiți să faci
ceva.
De exemplu:
05.02 – de semnat documentul
X.
La finalul zilei, eu șterg notița respectivă pentru a putea urmări mai ușor sarcinile din zilele următoare. Sau puteți alege să le ștergeți pe toate de îndată ce s-a încheiat ziua de lucru.
Dar, în cazul în care nu am putut finaliza o sarcină, o mut în cadrul unei alte zile.
Vă doresc inspirație și bună
organizare.
Zilele trecute, am publicat pe pagina mea de Facebook articolul despre reputație. Auzind-o râzând pe sora mea, nepotul a vrut să cunoască pricina. Și sora mea i-a arătat postarea.
Nepotul:
- A scris
ea asta? Și poate vedea toată lumea? ... Bine măcar că nu mi-a dat numele!
N-am făcut prea mult uz de abac pe când eram copil, dar îmi amintesc de
o metodă ingenioasă pe care am descoperit-o pe când eram profesoară de limbă
engleză la un afterschool.
Terminasem ora de limbă engleză și îi supravegheam pe copiii de 8-9 ani în timp ce-și făceau temele la matematică. Direcțiunea ne rugase ca noi, profesorii, să fim foarte atenți și să nu-i lăsăm pe copii să-și rezolve exercițiile și problemele cu ajutorul calculatorului.
Îmi luasem rolul în serios supraveghindu-i pe cei mici, când unul dintre
ei mi-a captat atenția. Apropiindu-mă discret, l-am rugat pe băiețelul în cauză
să scoată de sub bancă instrumentul cu care se ajuta. Destul de mirat, dar în
același timp și rușinat că fusese prins asupra faptului, copilul mi-a arătat una
dintre labele picioarelor.
Uitându-mă mai bine, am realizat că avea ambele picioare aduse pe scaun.
L-am întrebat consternată ce făcea.
Mi-a răspuns cu multă naturalețe că acel calcul la care lucra depășea numărul degetelor de la mâini, și astfel a purces să se ajute și cu cele de la picioare.
Momente ca acesta reprezintă o mare parte din farmecul de a fi profesor.
Am vizitat Slovenia în vara aceasta.
A fost o experiență frumoasă și ne-am bucurat de peisaje și oamenii locului.
Liubliana este într-adevăr foarte frumoasă, dar la Maribor am găsit ceea
ce căutam, cărți ale autorilor sloveni traduse în limba engleză.
Am intrat într-o librărie frumoasă din Maribor și am rugat-o pe vânzătoare să mă direcționeze către raftul cu autori sloveni traduși. A fost destul de mirată, iar când m-am apropiat de casă să plătesc pentru cărțile de mai jos, m-a întrebat:
- A, ați cumpărat doar cărți scrise de autori sloveni. Lucrați aici ca
profesoară de limbă engleză?
- Nu, i-am răspuns. Sunt turist, dar sunt deosebit de interesată să descopăr scriitori de pe oricare meleaguri merg.
Acel zâmbet. Un amestec de mândrie, umilitate și bucurie. Nu poți avea inimă de piatră în ceea ce privește acel zâmbet.
Și ca experiența să fie cu atât mai frumoasă, am găsit un breloc cu rasa mea favorită de câini.
În România, în mediul de lucru, mulți dintre noi folosesc limba engleză mai
mult chiar decât limba română. Așa a luat naștere romengleza și cuvintele
românești sunt măcelărite constant din cauza ei.
La Cluj mi-a fost dat să întâlnesc mostra cea mai înălțătoare a romenglezei:
Andrei o pușuit tascu’.
Uneori, folosim cuvinte în limba engleză a căror înțelesuri corecte ne scapă. De pildă:
I thought you were a professional so I do not need to explain what I
want.
(Am crezut că ești un profesionist și că nu mai este nevoie să-ți explic
ce vreau.)
Ei bine, da. Nimeni, indiferent de experiența profesională sau personală
nu poate ghici ce îi trece altuia prin cap. Trebuie să îi direcționezi către ce
îți dorești sau vrei. De aia s-a inventat vorbirea: să înlesnească înțelegerea
între noi.
Cu cât explici mai mult, cu atât șansele cresc exponențial. Parol!
Încearcă să faci un efort când vorbești și ia în considerare și sensul
cuvintelor pe care le folosești. Așa vei atinge succesul, fie că vorbim de
relație profesională sau personală.
Iată cât de frumos a colorat toamna balconul nostru. Sigur, fără maestrul grădinar, recolta n-ar fi fost atât de mănoasă.
Muzica adevărată nu piere. Ea rămâne atât de ușor de remarcat printre zgomotele la modă.
Zilele trecute vărul meu i-a arătat poza lui Freddie Mercury nepotului, și acesta din urmă a recunoscut că nu știa cine e. Și poate că nu e atât de bizar căci la 12 ani nici eu nu știam cum arată John Lennon. Știam bine melodia aceea însă.
Ajunsă acasă, am ascultat în buclă albumele celor de la Queen.
Inevitabil, am melodiile mele favorite.
E drept că în ultimul an am comandat mai des online decât m-am dus fizic în magazine.
Iar când vine vorba despre cărți, încep deja să am un preferat.
De ce îmi place să comand de la Libris?
Pentru că la primirea fiecărei comenzi am parte de o desfătare vizuală. Luați de priviți mai jos cum arătă ultima comandă:
O comedie bună, cu replici și monologuri haioase și pe alocuri tandre și tulburătoare.
Am râs cum n-am mai râs de o bună vreme încoace la un film. Câteva artificii care te fac să te gândești că te uiți, în același timp, și la o piesă de teatru dau un farmec aparte filmului.
Până mergeți să-l vedeți, iată o replică, așa de poftă:
‘Vei cădea de câteva ori și te vei răni pentru că viața este o bicicletă fără roți ajutătoare.’
