Vorbeam cu sora mea la telefon și nu mai știu de ce, dar am ajuns la smartphone. La viața mea fără el. Nepotul, ascultând cu sârg conversația (eram pe speaker) și dând dovada clară că ne moștenește grav, sări cu o soluție – Spune-i să-i scrie lui Moșu’!
Sora mea: De ce?
Nepot: Să-i
aducă smartphone.
Sora mea: Păi, n-auzi
că ea nu vrea!
Nepot: Aa,
ei lasă, să-i scrie oricum.
Așa că,
dragă Moșule, îți scriu. E drept, a trecut tare mult timp de când ți-am scris
ultima dată și nici nu mai știu dacă pot să-mi scriu dorințele precum o făceam
odat’. Scurte,
la obiect și prea puțin justificate. Așa că iartă-mi stângăcia cu care îți scriu
azi.
Dragă
Moșule,
Eu nu vreau
smartphone. Deloc.
Dar vreau - chiar
tare – momente dintre acelea de care mi-ai mai adus. Ălea, în care ne hăhăim
fantastic cu ai mei dragi.
Drum lin
către noi!
Tușa lu’ Nepot
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu