Urâtul adevăr

Îmi place să spun lucrurilor pe nume. Deja știți asta dacă ați mai citit postările de pe acest blog.

Fapt: anumite persoane vă pot trage în jos.  

Da, am trăit asta și știu cât de frustrant este - în special pentru mine care sunt o fire proactivă și tind să planific din timp, având în vedere punctele de cotitură și eventuale riscuri.

Mulți nu înțeleg importanța termenelor limită. Ai putea să le explici întruna și tot n-ar înțelege. Unora le lipsește empatia și, indiferent de cât de bine explici motivele, nu vei obține un alt tip de reacție din partea lor - și anume să conștientizeze importanța și să-ți trimită la timp informațiile necesare. 

Alții, în schimb, cred că nu este important să respecți termenele limită. Și ce dacă le depășești?! Important este să livrezi totuși ceva.

Ei bine, din experiența mea, când trebuie să lucrezi cu astfel de oameni te vei simți demotivat, stresat și îți vei pierde încrederea în tine și în proiect. Dar când nu ai de ales, trebuie să găsești soluții.

Iată ce a funcționat

Aveam o colaboratoare, care îmi făcea viața imposibilă. Mă suna zilnic și îmi ținea nesfârșite monologuri la telefon, fără niciun rezultat final. Sunt o persoană pragmatică, căreia nu-i place să-și piardă timpul aiurea cu discuții care nu duc la nimic. Concluziile sunt, pentru mine, importante dar și delimitarea acțiunilor, iar întâlnirile și telefoanele care nu se sfârșesc îmi par futile. 

Oricum, după un timp, am realizat că ea nu se va schimva și că singurul lucru pe care îl puteam schimba era atitudinea mea. Așa că într-o zi, după ce m-a sunat de trei ori și am realizat că petrecusem mai bine de trei ore ascultând monologouri fără sens, mi-am zis că e cazul să fac ceva.

Așa că am început să-i scanez apelurile (și anume, să nu-i răspund la toate telefoanele) și am insistat asupra faptului că ar trebui să mă sune doar dacă este ceva urgent sau prea dificil de explicat într-un email.

A fost dificil la început, dar apoi s-a adaptat. Dar nu a fost suficient pentru succesul proiectului meu. Așa că am vorbit cu celelalte persoane implicate în proiect și am ajuns la următoarea soluție: cum ea era singura care nu respecta termenul limită, am decis să îi stabilim un altul, mai devreme cu o săptămână decât cel aferent nouă. Și a funcționat. Și chiar atunci când ne trimitea partea ei cu întârziere, reușeam să ne organizăm și să livrăm la timp proiectul. 

Desigur, soluția noastră este discutabilă - din punct de vedere etic. Dar a fost singura modalitate de a reuși să respectăm termenul limită. Aș adăuga faptul că a ajutat că toți colaboratorii știau de înțelegerea noastră și nu ne-au dat de gol cu privire la cel de-al doilea termen limită.