Ei bine, nu e niciun secret. Poate doar cei care nu mă cunosc prea bine să nu știe că ador sobele de teracotă.
Totul a început pe când eram mică și mergeam în vizită la bunici. Poate de aceea iubesc sobele de teracotă căci îmi amintesc de vremuri mai simple, fără griji, când mâncam popcorn și fructe direct din copac, iar un câine tare simpatic îmi ținea companie, lătrând pe fundal.
Mi-amintesc o discuție pe care am avut-o acum mulți ani cu un fost coleg de birou. Ne întreceam în ciudățeniile pe care ni le-am pune în casă. Eu, mergeam cu sobele de teracotă. Iar el, cu o cadă în mijlocul sufrageriei.
Anii au trecut, însă nu m-am dezis niciodată de interesul meu intens pentru sobele de teracotă, ba chiar încă visez cu ochii deschiși la clipa în care aș avea așa ceva în casă. Iar de mă găsesc prin locuri care se fălesc cu asemenea minunății, sunt pur și simplu fermecată.
Locuind într-un apartament echipat cu propria-i centrală, pare ridicol să incluzi și o sobă de teracotă. Însă recunosc că aș fi fericită să dețin una (chiar dacă acest lucru ar însemna că nu aș pune-o în funcțiune). Ar fi o veritabilă nestemată pentru ochi.
Acum câteva săptămâni, un alt fost coleg mi-a trimis acest link. Oamenii aceștia de la fabrica de sobe de teracotă din Mediaș fac o treabă extraordinară. Munca lor este o adevărată inspirație!
Mă întristează, totuși, să aflu că este singura fabrică funcțională de acest tip din România. Și îmi doresc cu ardoare să dăinuie mulți ani de acum.
De sunteți simpli admiratori ai lucrului manual și ai lucrurilor măiastre, vă recomand să vizitați acest site.
Cea care îmi perpelește inima este frumoasa de mai jos. Ce minunăție!
(drepturile asupra acestei imagini aparțin teracota.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu