Nu știu dacă înțeleg cartea mai bine pentru că am văzut filmul, sau înțeleg filmul mai bine pentru că am citit cartea. Un lucru este cert. Personajele scriitorului Ion Băieșu sunt creionate într-o manieră ce egalează perfecțiunea. Nu sunt doar forme, conturate doar prin descrieri obositoare ale fizicului, ambientului sau meseriei. Aș merge atât de departe încât să afirm că lucrul cel mai frumos la modul în care ni le prezintă Ion Băieșu este faptul că facem cunoștință mai întâi cu psihicul acestora, relevat în afirmațiile acestora, în ticurile și reacțiile lor la diverse situații. Este ca și cum ai vedea miezul și apoi coaja de nucă. Magistral!
"Balanța" nu este un roman ce are în centrul său o poveste de dragoste. Desigur, există un bărbat și o femeie care se îndrăgostesc. Dar nu asupra lor se centrează imaginea. Alte personaje pitorești aduc în discuție sau incită la diverse reflecții despre lucrurile date, lucrurile bănuite și, desigur, prejudecăți. Grozav de multe schimburi de replici te fac să râzi în hohote, cum și altele te pun pe gânduri. Mi-am permis să vă prezint două fragmențele:
“…
- Uite, îi explica el vecinului de pat, un bătrân foarte slab, cu ochii ascunși în fundul capului, radiografia asta arată ceva negru pe plămânul drept, ceva cam cât o portocală.
- Cât e o portocală? întrebă bătrânul.
- Păi mata nu știi cât e o portocală?
- Dacă la noi nu crește…”
“…
- Titi, ăstea sunt fleacuri, gânduri. După parerea mea, nu moartea trebuie să ne preocupe, ci viața, cu toate amănuntele ei de fiecare clipă. Salvarea noastră de spaima de moarte și de infinit stă în ocuparea fiecărei secunde cu concret până la refuz. Concretul, înțelegi, ăsta e tot misterul.
- Înțeleg, dom’ doctor, dar nu cred că e bine. Concret-concret, dar cât? Dacă ne umplem viața cu prea multe fapte, nu ne mai rămâne spațiu pentru gândit. Eu cred că tocmai aici stă problema: lipsa de meditație. Oamenii meditează doar când li se apropie sfârșitul.
…”
Spor la citit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu