Fragment din "Aventurile celor patru
ostrogoți" de Vlad Mușatescu
Priveam la televizor. Împreună
cu bulgăroaica. Nevastă-mea. Meciul e tare. Și extrem de important. “Steaua” jucând
cu o echipă celebră. Căreia nu-i reținusem numele. Când Hagi se pregătea să
înscrie un gol de milioane, telefonul a pornit să zbârnâie țopăind pe masă.
Dornic
să asist la marcarea primului punct, n-am ridicat receptorul. Pe teren –
îmbulzeală cumplită, balamucul de pe lume. Când a șutat băiatul nostru, ovațiile
stadionului au declanșat un incredibil fenomen de rezonanță în lanț. Îmi
zumzăiau geamurile de la ferestre, paharul cu apă și ecranul televizorului.
Atunci am strigat și eu, înșfăcând entuziasmat brațul telefonului:
- Goool! Goool!...
Unu la zero pentru noi! Și zero la unu pentru nefericiți. Așa le trebuie, dacă
trag de timp și la țurloaie... .
Însă aparatul continua să
clopoțească, zgârâindu-mi timpanele. Mirat, am examinat mai atent ceea ce
luasem în mână. Era lampa de birou. Metalică și cam defectă. În “oala” ei îmi
exprimasem satisfacția. Când am pus-o la loc, m-a curentat corespunzător.
Urlând de durere și bâțâind din toate mădularele, am tras disperat de șnur.
Ștecherul a ieșit din priză realizând o superbă flamă albastră. Și emanând o
șuviță de fum. Iar în secunda următoare, totul era în regulă. Scăpasem cu
viață. Și nici lumină nu mai aveam. Săriseră siguranțele de la tablou.
Înlocuindu-le rapid cu niște sârmă de rufe, în câteva clipe am obținut iarăși
curent. Și astfel, am ars și siguranța de la tabloul central. Dar am remediat
până când ai zice pește. Schimbând patronul cu un cui. De cinci. Și s-a făcut
lumină!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu