Pages

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Gem de prune

Pe vremea cand gemul de prune era inca cerut de clientela, mama organiza obtinerea lui. Tata cumpara fructele. Dar ajutorul lui nu se oprea aici. De fapt, erau mai multe categorii de ajutor. Ajutor la spalarea fructelor si scoaterea samburilor. Ajutor la presararea de zahar peste fructe. Aici intram eu in joc. Nu stiu de ce, dar era momentul in care incepeam sa ma simt responsabila. Priveam atent cum zaharul se topea si o glazura apetisanta ramanea in urma acestuia. De abia atunci imi intelegeam pe deplin rolul. Si incepeam sa fac mici gustari. Sa verific, bineinteles, calitatea marfii. Pai, daca se strecurase o pruna acra ? Luam o pauza si priveam din nou gramada de fructe. Hm, putea totusi sa fie o singura pruna acra si ar fi stricat tot. Asa ca alegeam inca una. Eventual cea care lucea cea mai tare. Ma opream doar atunci cand consideram ca totul era in regula. Surprinzator, momentul coincidea cu aparitia mamei in incapere. Iar de se intampla sa ma prinda cu mana deasupra fructelor, ii spuneam – inainte sa intrebe – ca tocmai alungasem o musca si deci a fost bine ca am ramas sa pazesc fructele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu