Toamna

Toamna are un miros unic pentru mine. Miros de aracet si caiete noi cu foi veline. Miros de legume si fructe coapte. Si pamant afanat. Atunci cand micsorarea zilelor devenea evidenta, cand pe inserat aerul incepea sa ciupe la obraji, ai mei se gandeau deja la iarna. Tata era responsabil cu muraturile. Stateam pe langa el caci imi placea sa-i aud explicatiile (pe atunci nu eram in pana de rabdare), iar pe deasupra, nu era drum pe care sa-l facem amandoi fara ca el sa ma « premieze » cu vreo ciocolata pentru ca l-am insotit. Paseam amandoi, unul langa altul, iar el imi explica ce aveam de facut, implicandu-ma direct in responsabilitatea « actiunii ». Si avea grija sa impartim si laudele in fata mamei. Ba si mai mult, participam activ la degustarea muraturilor, iar tata avea grija sa-mi dea sa gust ce-mi place: morcov si gogonea rozie.